Telefonul scăpat în toaletă, portofelul pierdut, găsit şi pe urmă scăpat în plină aglomeraţie. Un ţiuit puternic la ieşirea dintr -un magazin. Controlată. Acuzată pe nedrept. Un tren pierdut. Numere de telefon de care n-o să mai dau niciodată. O doamnă secretară irascibilă care mă ceartă ca pe un copil obraznic. Durere infernală de cap. Întâlnire anulată cu un domn X.
Poate acum ceva vreme, aş fi înjurat de toţi sfinţii . Poate îi vorbeam urât secretarei, poate începeam să plâng de nervi şi ciudă pentru trenul pierdut, pentru întâlnirea anulată şi pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat. Dar...i-am zâmbit şi secretarei şi situaţie. Şi asta pentru că sunt sigură că toate întâmplările acestei zile, au avut un scop precis. Când nu e nimeni să te-mpiedice, intervine soarta. Şi fuţi câte o trântă şi te mai odihneşti puţin , exclamând SE POATE ŞI MAI RĂU.