Şi cine-ar fi crezut că tocmai omul la care am renunţat, o să devină slăbiciunea mea cea mai mare? Şi când mă gândesc că am avut ocazia de atâtea ori să îl cuprind, dar i-am întors spatele, să îl sărut frumos, dar...l-am sărutat în grabă, să facem dragoste curat şi sincer...dar am preferam mereu sexul rapid şi murdar. Cine ar fi crezut că o să se ajungă la asta? Să fie lângă mine... indiferent...iar eu acolo, explodând de emoţie...
E joi seara.
Prezentul mă sună...
Trecutul mă aşteaptă.
P.S: voi mai trăiţi?