Ironie. Mi se întâmplă lucrurile pe care mi le-am dorit, iar eu aţipesc în faţa lor. Îmi sunt sub nas oamenii pe care i-am vrut, iar eu mă-mpiedic de borduri imaginare. Îmi sunt toate servite pe tavă, de cel mai priceput ospătar, iar eu mănânc îngheţată ieftină cu 1 leu.
Visele mi se împlinesc , dar sunt prea proastă să-mi pese.
"Multumesc pentru dragostea si sprijinul oferit,in ciuda tututor nenorocirilor care s-au petrecut..."
RăspundețiȘtergereNu eşti proastă, eşti doar... umană. Ţi-am mai scris în trecut despre efectul nefast al dorinţelor împlinite. E o chestie tipic omenească, poate motorul din spatele progresului nostru ca specie, acela de a ne crea ţinte, ţeluri, dorinţe, pe care să le împlinim. Odată împlinite, ajungem în impas: "Ei, am vrut, am avut, am dorit, am reuşit. Şi-acum, ce fac?" Foarte simplu, în loc să-ţi pui ţărân-n cap pentru capitole deja încheiate din viaţa ta, creează-ţi alte scopuri, alte ţeluri, alte ţinte, alte redute, îndrăzneşte să visezi la ceva nesperat şi fugi după nălucă. Happy hunting! ;)
RăspundețiȘtergereCe bine aratai azi,ca acum 4 ani ;))
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereO sa-ti pese..dupa ce pe pierzi
Se mai intampla, nu esti singura!
RăspundețiȘtergerein general daca vii cu comentarii la asta pici prost... :)
RăspundețiȘtergere