Laşitate..

el-O noapte împreună pe când?
eu-O noapte întreagă?
el-Da. De seara până dimineaţa, cu telefoanele închise.
eu-Nu pot.
el-Te temi?


Ohhh, da! Şi încă cum. N-aş ştii ce să fac cu el. Şi încă nu am abilitatea de a tăcea. De asta de multe ori am încercat să umplu golul cu vorbe. Vorbe pe care mai bine nu le rosteam.
Nu că nu vreau. Nu că nu m-aş bucura să mă prefac că dorm, până adoarme...şi să îmi pun mâna peste el... şi să stau şi să-i declar în gând măcar, tot ce simt, ce cred şi ce vreau.
Nu că nu mi-ar plăcea să deschid ochii şi să fie acolo...
Nu că nu aş vrea să văd dacă îşi dă jos verigheta, pentru noaptea aceea. Căci pentru restul clipelor în care ne-am futut, nu a făcut-o. Şi nici nu m-a deranjat. Cred. Sper . Cine ştie.......

eu-Nu am timp. 
el-Te rog.
eu-Nu e bine cum e? De ce schimbi planul?
el-E bine. E perfect. Pentru mine. Dar pentru tine? 
eu-Nu te gândi la mine. Mă multumesc cu puţin.
el-Meriţi mai mult.
eu-Dacă meritam mai mult, îmi spuneai asta din prima zi când ti-am zis că ştiu cine eşti, ce faci, unde şi cu cine trăieşti şi vreau să-mi fi păcat. 
el-N-ai spus aşa, atunci. Ai spus că vrei să mă fuţi o dată şi gata. Deci? O noapte pe când?
eu-Niciodată.
el- Laşo.