Din camera asta cu geamuri mari, totul are o logica mai bună. Oamenii nu-s triști, sunt doar prea jos ca să îmi pot da seama dacă privirile lor sunt senine sau înnorate. Se misca grăbiți, iar eu îmi exersez feminitatea, prin gesturi pline de calm și lentoare. Am fost întotdeauna prea apucată. De unde și nevoia de sex rapid și niciodată de dragoste...
Din camera asta, distrug oameni și tot de aici, chem sa repar alți oameni. Mereu am fugit de vecinii din blocurile de vizavi. Vecini care mă privesc când trag draperiile și îmi dau jos hainele. Am avut o poveste ciudata acum câțiva ani. Cred ca urmează alta acum. Doar ca...voi încerca sa mă feresc. Iubesc prea mult locul acesta, ca sa mi-l incarc cu întâmplări greu de gestionat.
Din camera asta...voi ajunge unde îmi doresc. Nu ca locație, ci ca și om.
Si cand deschizi larg fereastra, vezi rasarit sau apus?
RăspundețiȘtergereImportant este că văd. Apus sau răsărit, nici nu mai contează. Ambele sunt la fel de încântătoare.
ȘtergereCa si pozar, am poze mai misto la rasarit. Evident ca fiecare zi in care avem sansa sa privim soarele este sublima
RăspundețiȘtergerePoate nu ti a cazut lumina cum trebuie pe apus. Poate nu ai stiut sa ti pui apusurile in lumina care trebuie.
ȘtergereE-o stare de ebrietate a simtului, o amorteala de seara, o ameteala banala. E-un tipat beat, evadat din iubire, scapat din intelegere.
RăspundețiȘtergere