Două săptămâni

Au fost două săptămâni pline. Pline cu bine, pline cu stres, pline cu lucruri noi, pline cu oameni vechi, dar puși intr-o lumină nouă; au fost doua săptămâni in care am trăit tot ce nu am avut cum să traiesc intr-un an jumate.
Am luat agenda, am bifat Întâlnirile; am luat telefonul, am blocat și deblocat numere. Am luat tocurile și am mers cu pași siguri spre cei de la care doream doar o aventura, după care mi am pus bocancii in picioare și am fugit repede și brusc din viața lor, fără a lăsa urme prea evidente a trecerii mele pe acolo.
Am muncit mult și m-am făcut remarcată; am concurat cu oameni pricepuți și am câștigat detașat. Am pus capul pe perna după nopți de nesomn, cu gândul că viața e frumoasa când nu ai vreme să gandesti prea mult.

Am trăit in două săptămâni la maxim. Cu o viteză ilegal de mare.
Mi-am șocat fizicul și psihicul in ultimul hal, dar cred ca mi-a priit toată agitația.
Astept cu nerăbdare să vad ce va fi. Și știu clar că sunt exact unde îmi doresc sa fiu!