Probabil intr-o zi voi avea vreme să scriu despre toate. Despre perioada asta în care schimb mașinile in fiecare seară, despre oamenii de la noul loc de muncă, despre locul se munca la care nu speram să fiu vreodată;
Se întâmpla atat de multe și totul e atât de “pe repede înainte”! Obositor de “repede înainte”
Am scăpat de locul acela ce îmi aducea mâhnire. Nu e mai bine aici, dar nu e nici atât de rău ca acolo.
Măcar nu mă mai învârt in cerc!
Amețisem la un moment dat.
Și da...a zis a mea iluzie bine “ Doar când vei avea atitudine, vei putea să iei atitudine”
Nimic mai adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu