adevăr.

Nu vrem sinceritate. Nu am putea să îi facem față. Adevarul e întotdeauna înțepător și nu oricine suportă să i se  facă operații  pe cord deschis.
Am fost mereu pedepsită pentru sinceritate.
Încă de prin clasa a zecea, când i-am spus dirigintei că nu îmi place matematica și niciodată nu o să învăț cu drag acea materie.
Pe urmă, prin clasa a 12 a , când i am spus colegei de bancă că e o proastă dacă se va căsători cu cel ce nu a ratat să se dea la mine in timp ce eram toți trei la un ceai. S a convins cu timpul că, comportamentul din trecut e un bun prezicător pentru comportamentul din viitor. Au divorțat de curând.
Am fost pedepsită și când am spus cinstit “da dom’le, am mers prea tare, nu am centura și pe lângă toate, dacă îmi dați să suflu in etilotest s ar putea să Rămâneți surprins” și mi-a dat să suflu. Și a rămas surprins iar eu cu permisul suspendat. Uneori îmi place să pierd, dar măcar să mă aplaud pentru sinceritate și să rămân o povestioară amuzantă sau de necrezut in mintea celor ce mă întâlnesc.

Am fost pedepsită pentru multe. Poate pentru că nu am suportat niciodată să le zâmbesc fals celor pe care nu i am agreat. Și nici să mint că mâncarea era bună, când nu avea niciun gust. Și nici să ma prefac că sexul e Ok, sau să mimez futute de orgasme doar să îl fac pe bou să se creadă taur.
Nu vrem sinceritate. Vrem minciuni atent țesute, care să ne hrănească sinele egoist. Rareori am întâlnit oameni care să îmi mulțumească pentru latura mea neprefăcută. Și rareori au rămas prin preajma mea, oamenii cu care am fost acidă , sarcastică, ironică, sinceră. Intr-un cuvânt : eu.

Cam asta e treaba. Dacă ți-e frică de singurătate, atunci pupă-i in cur pe toți și fii atent să nu-ți rămână fărâme de falsitate pe la colțurile gurii. Dacă dorești oameni putini dar de calitate, spune ce gandesti, chiar dacă nu vei părea întotdeauna elegant. Cei ce au aceleași valori precum ale tale, te vor aprecia. Poate nu pe moment , dar o vor face intr un final. Restul...Să rămână in lumea lor mică și mincinoasă!