Iubesc zilele de luni, din simplul motiv că toată lumea le urăște. Mereu am avut o atracție către tot ce altora provoacă dezgust. Am vorbit cu oameni cu care nimeni nu vorbește, am stat la aceeași masa cu oameni pe care toată lumea îi evită și am petrecut cele mai faine nopți cu oameni pe care alți oameni îi vedeau malefici, răi, perfizi.
Am sărutat buze pe care nimeni nu dorea sau nu îndrăznea să le sărute și am cuprins persoane pe care toată lumea le împingea.
Am împărțit ce aveam cu cei ce au pierdut tot la un moment dat și am zis mereu că dacă vreusesc pentru o secundă să scot la lumină ceva bun intr-un om, atunci am câștigat mult.
Am trăit în iad și acolo am învățat multe. In primul rând să nu îmi fie frică de nimic, cu atât mai puțin de oameni. De aceea mi-era viața plină de diverse chipuri ce purtau cu ele destine funeste.
Iubesc ziua asta de luni. Îmi amintește de tot ce-a fost gri și de faptul că mi-a spus cineva cândva, că sunt precum o prințesă din povesti, tare ca un soldat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu