luni, 7 ianuarie 2019

iarna aceea

*Poate că cei curajoși cuceresc lumea, însă cei rezervați supraviețuiesc”
Și e ciudat cum m-am apropiat de tine, cu mâinile reci, privirea curioasă și atitudine curajoasă. Și nu am dat drumul mâinii tale din mâna mea până când nu mi-ai încălzit puțin sufletul peste care căzuse prima ninsoare din iarna aceea.
M-am retras, scuzându-mă dar totuși lăsându-ți o Portiță deschisă spre mine. Am plecat cu timiditate, ca și cum as fii știut că știi ce gândesc. Făcusem sex cu tine cu mult înainte de a te întâlni. Păcatul era comis in gand și aștepta doar materializarea lui.

Te-am lăsat să faci următorul pas și ai driblat ca un jucător profesionist. M-ai cucerit cu vorbe putine dar de impact și clipe in care, deși sunt de neîmblânzit, eram blândă.

Între curaj și rezervă, mă mai cuibăresc uneori la pieptul tău.
Mi-e dor azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu