Uneori 18, alteori 30, uneori 60, alteori as putea să afirm că sunt chiar pe ducă. Sunt zile și zile. Când naivitatea mă face să iau decizii proaste și regretabile; sau când înțelepciunea îi face pe unii să exclame “de unde știi atâtea? Nu pari să fii avut de întâmpinat vreodată atât de multe și atât de grele”
Nu mi-am trădat niciodată vârsta.
Ba mai mult, nimeni nu ar fi intuit, că atunci când aveam 15 ani, am reușit să fac un aviator să se îndrăgostească de vocea mea senzuală și mintea mea iscusită. Bineînțeles că pentru mine a fost un joc. Știam ca nu avea niciodată sa afle că tipa de 25 de ani ( care era cu 5 ani mai mică decât el...sau mă rog...așa susținea ea) de fapt era o puștoaică ce se plictisea pe bancile școlii.
Povestea s a terminat prost...când mi-am schimbat numărul. Mă panicasem când mi-a trimis MMS ( daaaa...ce vremuri) ca se îndreaptă spre județul in care eu ii spusesem ca locuiesc.
Panică mare. Așa că...m-am retras. Sunt totuși curioasă ce mai face...și dacă i-a plăcut totuși micul nostru zbor prin iluzia unei iubiri înfiripate la capete de telefon.
Mă gândesc din nou la lupi.
Cum nu uită nici când sunt Adulți sau bătrâni, să se joace. Și mai alea...cum își lasă puii să câștige unele jocuri, doar ca să le prezinte sentimentul de a invinge pe cineva mai mare și mai tare decât ei.
Noapte bună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu