Departe de ochii tuturor, ascundem cele mai fierbinți sau din contră cele mai reci secrete. Ascundem tot ce ne face prea triști sau prea fericiți. Ascundem cele mai bune povești, ascundem cele mai proaste povesti. Ascundem urme de mușcături după o noapte de gemete și urme de lovituri după o noapte de plâns. Ascundem ceea ce suntem, pentru că încercăm să ne păzim spatele. Și stăm mereu în gardă să nu ni se fure dreptul la fericire sau, pentru cei ce doar atât au, dreptul la nefericire.
Ascundem atât de multe și atât de bine, încât dacă am avea curajul să arătăm toți deodată cum suntem cu adevărat, ce rai și iad ar fi întreg pământul.
Suntem niște bieți copii ce mănâncă pe ascuns. Sau niște bieți adolescenți ce fumează fugitiv câte o Țigară când mama iese din cameră. Suntem tot ceea ce ascundem. Suntem tot ceea ce ne rușinează sau ne face să roșim.
In rest, suntem oameni banali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu