joi, 31 ianuarie 2019

Farmecul lui...

Nu toți bărbații frumoși sunt frumoși. M-au stârnit cel mai mult, cei față de care nu am avut nicio atracție in primele secunde. Am căutat mereu să găsesc în ei, farmecul pe care natura s-a zgârcit să îl pună pe chip, pe corp, sau in privire. Așa că a trebuit să îmbrac hainele profunzimii și să caut acolo unde farmecul e greu de găsit. In minte, in psihic, in suflet. Intr-un cuvânt: înăuntru.

Stăteam acum, înainte cu câteva ore de a-l întâlni pe cel mai in vârstă bărbat cu care am interacționat vreodată ( interacțiune cu implicare fizică mă refer : săruturi și atingeri deocamdată) și mă gândeam cât de interesant poate fi. Poate că avea dreptate cineva, că secretul de a întoarce capete pe stradă, este să faci un lucru atât de interesant sau de rușinos și să nu îl spui nimănui niciodată. Și atunci, toți cei din jur, vor simți cumva că ai acel “ceva” , dar nici in 1000 de ani nu și-ar da seama ce secrete ascunzi. Ce fapte ai comis. Ce întâmplări îți derulezi iar și iar și iar, in minte.

Nu merg la el cu gândul de a face sex. Merg cu intenția de a studia viața sexuală a celor trecuți chiar de a doua tinerețe. Pare amuzant acum când scriu, dar cred ca va părea stânjenitor atunci când mă voi afla in casa lui. Pana și copiii ii sunt mai in vârstă decât mine cu ani buni. Dar...cum zicea Octavian Paler... “ia nu ne mai judecați, pe noi, bătrânii care ne uităm după fete tinere și proaspete. Poate am îmbătrânit fizic, dar sufletul ne-a rămas tânăr și neliniștit.”

Și câtă dreptate avea...
După aceste cuvinte, nu am mai judecat niciodată privirea indiscretă a celor a căror riduri erau poate prea adânci să se cuvină a face asta.

Tic -tac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu