vineri, 23 martie 2018

de ce-uri

Eşti singurul pe care, când închid ochii nu pot să mi-l imaginez. Ştiu că ai ochii verzi, reci, lipsiţi de strălucire. Ştiu că ai buzele moi şi frumos conturate. Ştiu că zâmbeşti frumos. dar rar. Ştiu că ai secrete şi lupte cu tine. Ştiu că nu vei spune niciodată ceva, dacă eu nu voi spune prima dată.
Un mi-e dor, un mi-eşti dragă, un îmi place de tine, cu tine, în tine...
Eşti singurul a cărui privire nu mi-o amintesc. Deşi ne-am văzut de câteva ore..
Oare de ce?

duminică, 11 martie 2018

Starea asta.

Mi-a fost dor. Dor de starea asta. Dor de mine, plină de dor. Dor de stat cu telefonul în mână aşteptând şi aşteptând şi...aşteptând. Dor de mine să caut un om cu privirea. Dor de a iubi un oraş, doar pentru că acel om locuieşte acolo. Dor de tot ce poate oferi un bărbat însurat.
Dorul...
Rezumatul perfect a ceea ce contează cu adevărat.

miercuri, 7 martie 2018

proastă alegere

De-aş putea să dau o a unsprăzecea poruncă, ea ar fi cam aşa : faceţi sex cu orbi, cu şchiopi, cu ciungi, dar să nu vă pună păcatul să faceţi sex cu oameni distruşi psihic. Ăştia-s cei mai periculoşi.

Ăştia ţi-o trag. Uneori doar la nivel psihic. Dacă ai norocul să ţi-o tragă înainte să îi ia paranoia, atunci ce să zic, foarte bine. Dacă nu, ai să rămâi ca mine.
Dezbracată, descărcându-te în faţa unui laptop, în timp ce înjuri în gând şi apeşi obsesiv pe niste taste mizere.

-Mă bucur că ai putut să vii.
-Nu-s în largul meu.
-Fii serios! N-ai incredere?
-Am încredere dar.... nu pot aici. Nu pot.
-Bun. Îmbracă-te şi dispari.

Şi a dispărut. Proastă alegere să îl duc într-o casă care era la două case distanţă de casa lui. Proastă alegere.
pfăejoiwehfewioghiewoghewhfewoufewjjfewoihfewfew şi punct.

marți, 6 martie 2018

Delete.

Acum. Te vreau. Dau send, sparg o casă. Sau măcar o zgudui din temelii. Mai bine mă pun şi dorm. O să îl vreau şi-n alte clipe. Va fi bine şi atunci. 
Delete.

luni, 5 martie 2018

Laşitate..




el-O noapte împreună pe când?
eu-O noapte întreagă?
el-Da. De seara până dimineaţa, cu telefoanele închise.
eu-Nu pot.
el-Te temi?


Ohhh, da! Şi încă cum. N-aş ştii ce să fac cu el. Şi încă nu am abilitatea de a tăcea. De asta de multe ori am încercat să umplu golul cu vorbe. Vorbe pe care mai bine nu le rosteam.
Nu că nu vreau. Nu că nu m-aş bucura să mă prefac că dorm, până adoarme...şi să îmi pun mâna peste el... şi să stau şi să-i declar în gând măcar, tot ce simt, ce cred şi ce vreau.
Nu că nu mi-ar plăcea să deschid ochii şi să fie acolo...
Nu că nu aş vrea să văd dacă îşi dă jos verigheta, pentru noaptea aceea. Căci pentru restul clipelor în care ne-am futut, nu a făcut-o. Şi nici nu m-a deranjat. Cred. Sper . Cine ştie.......

eu-Nu am timp. 
el-Te rog.
eu-Nu e bine cum e? De ce schimbi planul?
el-E bine. E perfect. Pentru mine. Dar pentru tine? 
eu-Nu te gândi la mine. Mă multumesc cu puţin.
el-Meriţi mai mult.
eu-Dacă meritam mai mult, îmi spuneai asta din prima zi când ti-am zis că ştiu cine eşti, ce faci, unde şi cu cine trăieşti şi vreau să-mi fi păcat. 
el-N-ai spus aşa, atunci. Ai spus că vrei să mă fuţi o dată şi gata. Deci? O noapte pe când?
eu-Niciodată.
el- Laşo. 

vineri, 2 martie 2018

Drumul spre păcate



el-Ce faci?

Am ştiut că ceva nu e în regulă. În şase luni, niciodată nu mi-a scris la ora 23. De fapt, niciodată nu mi-a scris mai târziu de ora 16. De fapt nu prea ne-am scris. Decât chestii importante cu locaţia şi ziua în care vom face sex. 
Am sărit din pat şi m-am îmbrăcat în grabă. Ştiam că nu e un simplu mesaj. Că vrea să fiu a lui, că nu m-a mai simţit de două luni, că nu mai poate şi nu mai rezistă. Ştiam! Ştiam de fiecare dacă când mă învârteam în pat, de ciudă că e cu ea în pat. Dar mă consolam cu gândul că poate dorm separat. Că poate nu a futut-o , că poate mă aşteaptă, că poate nici nu prea o sărută ...că poate e acolo doar pentru cei doi copii...şi afacerile ce îi ţin impreună. E mai uşor să adormi aşa, decât cu alte gânduri.

eu-În pat...s-a întâmplat ceva?
el-Da.
eu-Spune
el-Nu mai pot.
eu-Poţi să pleci la ora asta?
el-Pot.
eu-Vino.

Şi a venit. Cu o ciocolată probabil -furată- de acasă. Cu dorinţa în privire, cu tatuajul de pe spate, pe care l-am sărutat şi mângaiat minute în şir. Era aici. În casa mea. În patul meu. În faţa ochilor. Şi nu mă mai săturam să îl simt. Şi mi-era greu...şi apăsător, să mă abţin de la gesturi ce poate ar fi trădat nevoia mea de el.... I-aş fi spus multe... dar mi-am înghiţit cuvintele. Doar l-am lăsat să intre şi să se descarce, să se îmbrace şi să plece. Să plece acolo unde ea a uitat ce bărbat minunat este! Unde ea....
La naiba! N-am să mai vorbesc de ea. Poate într-o zi ...voi fi şi eu o -ea-. Fără ca eu să am vreo vină.

Mă sperie mesajele. Sunt drumul spre păcate.

New message
-Simt că simţi şi apreciez că eşti puternică. Rămâi la fel.