joi, 30 aprilie 2015

Perfect





Incet sau tare.
Cu ţipete sau nu.
Lent sau pe fugă.
Pe masă, pe scaun,în  pat sau în baie.
Cu verigheta pe deget, sau cu ea în buzunar.
Fără săruturi .
Fără cuvinte.
Cu ţigara de după... 
Cu telefonul care sună
Cu ea care te aşteaptă mirosind a soţie şi a mamă 
Fără mesaje.
O dată pe săptămână.

Un lucru este clar. Niciodată nu am simţit sexul mai intens, decât atunci când îl făceam cu bărbatul greşit. Şi niciodată nu mi s a părut un bărbat perfect, decât dacă era deja luat. Ceilalţi erau singuri
din motive pe care nu îmi doream să le aflu.


miercuri, 29 aprilie 2015

La dracu

Sunt înconjurată de oameni minunaţi, dar la o privire mai atentă, cred că mă ţin fantomele în braţe.

 -Iesim?

Nici nu mai ştiu cum este să merg pe tocuri înalte, machiată a curvă ce pretinde că e doamnă.
Îmi beau ultimul pahar din sticla de vin roze şi jelesc pentru cât de slabă mă face alcool ul. Cred că dacă mi s-ar returna toţi banii daţi pe sticlele de vin si vodka, azi aş fi milionară.  În euro.

La dracu.
Cred totuşi că azi, mă las pe mâna celor care ştiu să îmi umple paharul şi să nu pună întrebări. Calităţi greu de găsit într un om.

108 m













Şi dacă m-aş arunca în gol de la 108 metri, nu ar fi la fel de gol ca în unii oameni.

marți, 28 aprilie 2015

Forbidden



Nu. Nu şi nu şi nu .
Mi-am tras pe mine rapid o pereche de pantaloni si un tricou , mi-am prins părul neglijent , mi-am luat telefonul si portofelul şi am zbughit-o la magazinul din colţ, care defapt e undeva la mijloc, dar sună mai bine din colţ.

Ce să fac , ce să fac? il prind rar pe acasă şi fac dragoste până  şi cu uşa de la scară din priviri, doar imaginându-mi că a atins-o el.

Cred că în toţi aceşti ani, am învăţat un lucru sau..am eşuat tocmai prin acest lucru -nu stiu- să-mi aleg un bărbat, după minima posibilitate de a zdruncina ceva în el un sentiment, o idee, un principiu sau de ce nu, o familie. Da, sunt prea acidă, dar aici vorbim despre realităţi , nu despre telenovele.

Şi chiar dacă ar fi o telenovelă, clar aş fi personajul negativ, care se freacă cu soţul surorii ei şi işi învaţă nepoţii să meargă la curve. ( bine că n-am surori, bine că n-am nepoţi)

Imi iau un pachet de ţigări şi mă plasez strategic pe o bancă.
Ah! Singură şi îngândurată , ca o scriitoare neînţeleasă ce şi-a pierdut muza într-o noapte de aprilie. De 1 aprilie .
:))

De obicei, la ora asta, îşi plimbă câinele, imi spun în gând. Sper să nu iasă scorpia aia de nevastă sa , sau fraierul ăla de băiat ce îl are. 
Şi brusc, mi se aprinde beculeţul. Ooooopaaa! Băiat? Fraier? Combinaţia perfectă şi drumul cel mai scurt ce l-ar putea aduce pe taică-su in patul meu mare şi primitor.

Băiat. 19 ani. Prost. Ascultător de hip-hop. Dornic de pizdă. Clar.
Parcă nu m-am enervat când l-am văzut.
Mă salută şi mă întreabă ce fac. Il salut si o dăm întu-un fel de lambada proastă, până imi spune
Dă-mi numărul, poate mai stăm cândva la o poveste. 

Facem o tura cu javra în jurul blocului şi rămîne cu mine să-mi termin ţigara. Javra latră in sensul acela de...  ham ham, asta-i curvă, ham ham o să-l fută pe tac'tu, ham ham haaaam ham, fir'ar, aş muşca-o dar mă ţii legat aici , în loc să o legi pe ea de un calorifer şi să nu-i mai dai drumul niciodată. Ham ham disperat.

Iese şi  al meu   într-un final, pe geam şi mă vede fix cu cine nu trebuie  şi cred că regretă că nu a ieşit el cu potaia aia gălăgioasa la plimbare. Sunt sigură că o să se zvârcolească în pat , lângă scorpie, dar sunt şi mai sigură că o sa- mi mulţumească, in clipa când va fi în mine, pentru alegerea făcută.

De reţinut Nu există oameni fideli. Doar oameni care n-au fost corect ofertaţi.

Noapte bună

Renunţări




Păcat că nu se dau premii, pentru cele mai frumoase renunţări. Păcat că toţi cei de lângă care am plecat, cât încă sentimentele erau puţin vii şi aproape moarte, nu au văzut eleganţa gestului, ci bestialitatea momentului.

N- aş fii suportat să îmi ingrop poveştile sau aventurile, alaturi de cei lângă care au prins viaţă. N -aş fii putut niciodată să sap morminte , sau să pun coroane, să ţin discursuri funebre, sau să- mi îmbrac sufletul în negru, după care să scuip un amin .

 Fără uşi trântite, pahare sparte, inimi zdrobite, sau puncte de suspensie. Cât încă trântim uşile si urlăm din tot laringele părerea, e pentru că ştim că cineva ascultă. pentru că vrem să audă.  

Adevăratele plecări, sunt altele. Când armele au fost depuse, nervii ni se odihnesc în cuvinte măsurate, când unul a încetat să lupte.
Când toate s- au pus în ordine. Când înţelegi că sfârşitul, e întotdeauna o uşă  inchisă încet pe dinafară.


luni, 27 aprilie 2015

Când..




...ajungi să iţi sincronizezi orgasmele , mult mai uşor cu actorii din filmele porno, decât cu cel care te ţine in braţe, pleacă!
...în locul unei îmbraţisări , cel cu care împarţi patul primeşte doar un noapte bună zugrumat şi un spate întors, pleacă.
...trebuie să numeri până la zece (de o mie de ori ) ca să eviţi reproşuri şi jigniri, pleacă.
...singura constantă  , rămâne alcoolul , care se pliază perfect pe planuri de viitor comune, în care nu mai credeţi niciunul, pleacă.

Proasta de mine! Cum m -am gândit că o să-mi găsesc fericirea în nişte drumuri drepte şi devreme acasă? in nişte priviri pline de grijă, în statul la masă şi zâmbete drăguţe şi distante tuturor?

Cred că mi-am pierdut astă noapte, la poker, şi ultimul jeton din grămada cu răbdare.
Când ajungi să faci promisiuni pe margini de pat şi să îţi fie scârbă de tot ceea ce spui, care e total opus cu ceea ce simţi, pleacă. 


duminică, 26 aprilie 2015

Părți din trecut.



Oare câți nasturi s-au desfăcut pentru a atrage privirile și câți nasturi, pentru a le distrage?

Într-un timp, mi se părea că am ochi frumoși. Și buze pline, după care se ascundeau multe tipuri de zâmbete - calde, sincere, prefăcute, inutile, exersate, benevole, triste... Le serveam la rece, cu oameni ce îmi păreau calzi. Fierbinți chiar. Altfel, nu-mi explic cum de m-am ars de atâtea ori.
Aveam multe de oferit. Lăsam nasturii să se deschidă unul câte unul , în timp ce căutam disperată , o privire limpede.  Priviri au fost. Întotdeauna bine ambalate, cu un aspect colorat și intenții care păreau că se pliază după așteptările mele.

Pe urmă, a venit un timp, în care nasturii rămâneau blocați. Cămăsile nu mi se mai șifonau prin paturi de hotel, sau case străine. Aveam grijă să nu mai ofer, dar odată cu asta, cămașa s-a transformat intr-o bluză de trening lălâie, in care mă pierdeam adesea. Ochii mi-au rămas frumoși. Puțin mai plânși ca altadata. Câteva riduri imi fac cu ochiul, așa că am mutat oglinda.
Deschid dulapul și îmi găsesc acolo, așesate pe umeraș, părți ale unui trecut pe cât de întunecat, pe atât de încântător. 

Privesc în gol, doar sa îmi zmulg privirea din trecut.

''Tac, Și inghit''

Scorpie!


Dincolo de o privire, pot sta o mie de gânduri și tot atâtea iluzii.
O iluzie netranspusă în realitate, te poate urmări ani de zile fără să știi și te trezești că îți bate la ușă  când ești sub duș, singură, puțin amețită , simțind cum sufletul iți curge incet in canalizare.

Ies repede și-mi înfășor prosopul alb pe lângă mine. Arunc o privire pe vizor și îl văd.
Cum pleacă.

Ramân neclintită, cu flashback-ul primei zile când l-am văzut.
Abia ce mă mutasem. L-am salutat în semn de - ce te-aș fute de bun venit- dar mi s-a întrerupt filmul brusc, când o roșcată slăbuță , a cărei verighetă sclipea parcă să-mi spulbere gândurile, s-a agățat -și nu exagerez...chiar a făcut-o  - de el, dându-mi de înțeles că in următorii o mie de ani, noi doua ne vom urî de moarte.

Așa a și fost. Mi-a închis ușa în nas de vreo patru ori, a chemat poliția de vreo trei ori și m-a ucis in gând de fiecare dată când iși surprindea bărbatul salutându-mă.

Scorpie!!!

Nu contează care dintre noi este, dar un lucru e cert. Amândouă, gândim același lucru.

Și cum ziceam la început, iluziile pe care nu le guști, o să iți facă poftă mult timp. Vor trece luni, vor trece ani, vei mânca pe nesăturate alte preparate, unele (pre)gătite, altele fastfood, însă intotdeauna, oricât de sătulă ai fi, sigur este loc și pentru desert. Un desert care nu este al tău, dar pe care l-ai fura într-o clipă de neatenție, chiar cu prețul unei bătăi corp la corp, cu o scorpie roșcată.

Mi-e dor de o iluzie împlinită. Dar azi e doar una din zilele in care ...
''Tac. Și înghit.''

vineri, 24 aprilie 2015

Între etaje

Ah, de câte ori te-am dezbrăcat din priviri, fără ca tu să stii că exist! De câte ori ți-am sărutat buzele in timp ce ne intersectam intre etaje. Păcat că stau la 4, iar tu te oprești mereu la 3, in timp ce gândurile o iau razna incă de la parter. Erau nopți în care imi făceam atâtea scenarii și idei. Deloc porno. Poate doar erotice.

Uneori, seara, fumam în fața scării, așteptând să te văd. Si te vedeam. De mână cu alta. Mereu alta. Era bine, cel puțin nu aveai o prezență feminină constantă.

M-aș fii impiedicat in fața ta, doar să mă iei de mână si să mă ridici. Dar ce rost? Riscam nici să nu mă observi. Te-aș fii salutat și ți-aș fi cerut un numar... nu conteaza ce număr. Dar mă intimida privirea ta ocolitoare.

-Bună, eu sunt Bogdan!

Și întind mâna timid, precum o virgină neștiutoare. Iar tu mă strângi puternic și simt cum mă excit instantaneu. Ce fiori reci, imi străbat fiecare celulă.

-Bună. Ne cunoaștem?
Întreb , ca și cum era pentru prima data când îl văd.

-Am văzut că mă...urmărești. Din umbră. 
Poate prea din umbră, mă gândesc eu. Vrei să imi spui ceva?

-Da. Esti un bărbat frumos. 
Roșesc . El încă mă ține de mână, intre etaje.
-Atât?
-Cam da...

Și plec, deși puteam să îl invit la mine, la o cafea.
L-am privit mereu ca pe o provocare. Iar provocarile, nu le iei acasă, nu?

Maximul ce puteam să îl fac, era sa plec si poate...

''Să tac . Și să inghit''

O zi... proastă.


Cu siguranță am o zi proastă. O zi proastă care durează de câteva luni. La fel de proaste.
Am avut și o relație proastă. Care a durat și ea câteva luni( 12+) . La fel de proaste, precum relatia și precum ziua.

Cu siguranță am cotizat enorm la firma de taxi cu care obișnuiesc să -colaborez- în ultima vreme. Mulți kilometrii parcurși prost. Cred ca adunați, ar fi un drum de București, dus- poate și intors, eu stând undeva in nord. Foooarte in nord.

Azi m-am izbit de o întrebare neprețuită, în comparație cu cei 8 ron imprimați pe bonul fiscal, înmânat de domnul taximetrist vorbăreț.

el-De ce nu purtați tocuri? 
eu-De ce aș purta tocuri?
el-Atunci, de ce mergeți cu taxiul? E cald afara. Traseul a fost scurt. Sunteti imbracata lejer, parcă de plimbare. 

Bine spus...Parcă.
''Unii oameni se plimbă să uite, alții să iși amintească''
Iar eu nu eram pregatită nici de una, nici de cealaltă.

Rămân tăcută, căutând să îi plătesc și rămânându-i datoare cu un răspuns.

Sunt zile ca asta, când urci într-un taxi, doar să nu dai ochii cu lumea. Când mergi din punctul A in punctul B, rapid, să nu fi forțată de imprejurări, să vorbești cu oamenii fericiți. Tocmai pentru că nu ai suporta să simti fericirea lor, cum îngenunchează nefericirea ta, mascată bine sub un zâmbet trufaș.

Oamenii puternici , sunt aceia care nu-și trădează durerile. Care evită orice lamentare . Care nu (se) plâng. Care...

''Tac . Și înghit.''

joi, 23 aprilie 2015

Car. Macar. Ma car.



Pe el l-am intalnit intr-o zi, la un fel de conferinta a sufletelor tari dar ranite. Pe celalat, intr-o autogara a destinelor, in timp ce ma pregatam sa plec...spre alte destine.

Primul, avea multi cai putere sub capota bine slefuita din garajul acela in care-si pierdea noptile. Strajnic garaj! Strajnice nopti! Era genul acela in care, daca bagai piciorul (pana la fund) ramaneai nu numai cu rezervorul, ci si cu sufletul -gol-
L -am cunoscut pe vremea cand conduceam un Passat . Ieftin si comod. Cu consum de 6%.  Ii faceam plinul rar si mai mereu mergeam pe rosu. Directia ii era buna, doar ca se aprindea mai mereu...un beculet care  anunta zilnic ''alcool la bord''
Ajunsesem sa ma intreb, putin interzisa, daca  merge cu motorina sau cu vodka.

Passat-ul avea un singur numar de inmatriculare. Predefinit. Sau...prea definit , mai bine spus.
Celalalt ''autoturism'', marca ...divortat, isi schimba des placutele...O adevarata lupta sa il identific! O adevarata nebunie sa vreau , sau sa sper ca o sa il pot conduce.

Acesta din urma, avea un interior impecabil.In multe culori. In si mai multe nuante. Exteriorul era negru -pustiit cu tente de tradare de la fosta...proprietara.
I-am atins schimbatorul si putin pedalele. Cand motorul era oprit. N-avea cd-player.'' Muzica , mi-a soptit la o intersectie fara prioritate, ma deprima''

Intre timp, Passatul a fost scos la vanzare.  Oricum, nu stiu cine s-ar fii oferit sa dea bani pe el, mai ales ca avea un pret aproape la fel de colosal ca si zgarieturile lasate de timp, in partea stanga.

Vedeti voi...barbatii, nu sunt decat niste masini.
Cele puternice atrag, dar sunt riscante . Si trebuie sa platesti scump. Poate prea scump uneori.
Celelalte, accesibile, iti ofera un soi de liniste si echilibru (financiar, emotional...) Te simti comod si relaxat . Poti sa urci cu bocancii plini de noroi, poti sa uiti de revizii sau cauciucuri schimbate...
Prea multa comoditate. Rutina. Kilometrii parcursi anapoda. Am decis ca trebuie, brusc, sa merg pe jos, in loc sa risipesc timpul , reparandu-l.

Cat despre celalalt.... autoturism... i-as trage o cheie , asa de ciuda. Sa inteleaga ca in viata, nu toate zgarieturile ies cu un polish.  Sau cu un nou strat de vopsea.

Pana atunci, eu...
''Tac. si inghit''

Chei si usi

De obicei, femeile isi cauta cheile ( pentru ca au geanta...sau valiza... dupa caz). Clatinandu-se. Penduland intre trecut si prezent. Uneori chiar si intre trecut si viitor ( ala trasat in imaginatie)
E putin ciudat ca un barbat sa isi caute cheile, nu? El nu are de scormonit printre rujuri, port-fardurd, mascara , brichete cu sclipici si alte minuni. Ei stiu clar ca intr-un buzunar au cheia ce deschide inima unei femei, iar in altul, cheia ce deschide picioarele altei femei.

Mi-l  imaginez cum sta- in cumpana- in fata usii pe care era obisnuit sa intre, gandindu-se cateva clipe, pana se stinge tigara.
'' Inca din prima noapte, am folosit cheia ce i-a deschis picioarele. Uneori, reuseam nu stiu cum, sa deschid usa si cu cealalta cheie. Poate cand era beata. Sau melancolica. Sau..naiva cu buna stiinta. Era bine si pe o usa si pe cealalta, mai ales ca..si inima si picioarele erau ale aceleiasi femei. ''

Dar ce se intampla, cand el, scoate cheia, o baga in yala si realizeaza ca nu merge... Poate a gresit cheia. O incearca pe cealalta, dar e la fel. Ramane blocata acolo , ramane blocat acolo. Langa o usa carre nu se mai deschide, langa o cheie care nu mai iese. Langa o iluzie, asortata cu o speranta.

Si uite asa, unii barbati raman suspendati in trecut, respirand aerul prezentului. Jucand pe doua fronturi. intrand ba cu o cheie, ba cu cealalta. Nestiind daca vor sex, nestiind daca vor dragoste. Si mai ales, nestiind sa faca diferenta intre cerere si oferta. Cer gresit, primesc gresit, iar la final raman blocati.

Cu siguranta fiecare dintre noi, am intalnit o astfel de persoana. si am iubit o astfel de persoana.  Blocata.Pe care am gasit-o  langa o usa care nu se mai deschidea.
Si cu siguranta, fiecare a lasat cel putin o persoana, pe dinafara. A schimbat yala, a facut bagajul si a plecat. Departe. Fara alte explicatii. Fara sa planga, fara sa dramatizeze, fara sa scuipe...

Am fost si eu, in amandoua posturile. Iar azi...
''Tac si inghit ''

Box.


Meciuri de box. Verbale. 
Pumnii stransi, mainile reci....si parca parca...acesta ar fi aditivul perfect pentru lipsa mainii lui, din mana mea.

Croseu. La stanga sus. 
Pentru ficat, alcoolul a declarat demult razboi. (vad ca n-a cedat...mai poate duce shot-uri de tequila...vodka...sau cocktail-uri)

Ringul.
Si spectatorii. Uimiti ca am rezistat atatea reprize si ca am continuat si dupa gongul final.

A fost o lupta dura, insa mereu , fiecare din noi doi, am reusit sa ne ridicam cand numaratoarea era la 9. Iti dai seama? O secunda poate sa fie decisiva. O secunda, poate sa faca diferenta dintre invingator si invins. Iar uneori, o viata doldora de secunde , mai putin decisive, nu reuseste sa faca asta!

Eram in categoria ''Elite''. 
Recunosc. Eu boxasem si in categoria ''Tineret'', poate de aceea am cazut de mai putine ori. Dar asta nu demonstreaza ca eram mai tare.

Tu nu ai mai boxat , pana sa ma cunosti.
Poate de aceea nu stiai regulile. Poate de aceea , m-ai lovit sub centura, m-ai tinut si m-ai impiedicat , ba mai mult... ai dat cu piciorul...(si la propriu si la figurat)

Ai fost avertizat. Mai stii? Arbitrul a inchis ochii uneori, satul de atatea atentionari.
Ai castigat multe puncte. Desi acordarea acelor puncte se face doar pentru loviturile corecte. . .

Felicitari. Numaratoarea a ajuns la 10. Eu am ramas acolo, cu vanatai si sechele, cu mainile reci, cu unghiile rupte si cu ochii umflati ...
M-ai privit ca un spectator, desi cu cateva minute in urma ''jucam pe aceeasi scena''.
Te-am privit ca pe un profesionist, desi crezusem ca esti doar un amator.
M-am inselat. Asa ca...

''Tac si inghit''

3.

Uneori poti merge pe cele mai inalte tocuri si sa nu te clatini o clipa. Parca orgoliul te sustine si fiecare pas este un prilej de a(ti) demonstra ca poti , vrei si mai ales...ai si motive pentru a putea si a vrea.

Uneori poti merge desculta, plina de dezechilibre. Emotionale si nu numai. Iar in clipele acelea, niciun orgoliu nu o sa te sustina.

Deseori, incurcam lucrurile. Nu stim sa facem diferenta intre o sfoara care te ajuta sa nu cazi si o lesa care te leaga. Uneori, nu vedem ca acele ''carje'' umane de care ne sprijinim , sunt defapt niste catuse care nu au nimic erotic sau sado -maso....Ele doar te tin ,sau doar te impiedica.

Si ca tot a venit vorba de verbul ''a incurca''
Cand masca  ce o porti , fuzioneaza cu chipul... cei ce m-au tradat, aveau vreo vina?
Pe unii as putea chiar acum sa ii intreb... in timp ce,  pe altii...n-as putea decat sa ii privesc trista.
Dar mai bine...

''Tac . Si inghit''

miercuri, 22 aprilie 2015

2.



Ceai de menta si eucalipt. Si putina valeriana.
Jack si RedBull. Si putina...detasare

Pijamale cu floricele si inimioare.
Portjartiere si tocuri. Obligatoriu cui. 

Bomboane de ciocolata si o carte buna.
Frisca si capsuni. Si muzica . Buna si ea.

Ursul ala mare, de plus, cumparat de mine candva...
Unu' bun de pus pe rana. Cu ochii verzi.

Incapacitatea de a scoate o vorba.
Puterea de a urla tare, ca si cum ''ceea ce iti face'' este strigator la cer.

Un gust amar in clipa asta, de imi vine sa scuip.
Dar ce pot face?

Exact...
''Tac si inghit''

1.






Chiar incerc sa scriu. Taci! 
Vorbesc cu inima. Sau...ma rog...

Cred ca mi-e dor sa sug pula. Imi urla dorinta in minte si tot ea imi poarta degetele pe tastatura laptopului meu ieftin. La dracu! De cinci ani acelasi laptop!

 Prea transant, nu? Inca un blog despre sex, inca un blog care poate va fi sau nu blamat. Inca una frustrata care nu are viata sociala si isi refuleaza dramele , ejaculand ( mereu mi-am dorit asta) cuvinte vulgare.

Urat! Rusine!
Sa imi fie rusine ca incerc sa scriu, in loc sa aleg sa vociferez. Sa imi fie rusine ca nu am gasit alta modalitate de a-mi exprima ceea ce cred/simt, in alt mod/loc.

Am vrut sa scriu o postare frumoasa, dar...

''tac. si inghit''