luni, 2 noiembrie 2015

......o să te simt, în picături de ploi.


Nu m-a dărâmat niciodată  , nimic, decât privirea aceea resemnată.
L-am chemat. Şi a venit. Ce prost! mi-am spus după mesajul lui ''Ajung în trei ore''

Şi a ajuns. Am crezut că o să-mi joace jocul. Defapt, el jucase noua realitate. Realitatea aceea, în care nu mai e tandru. Nu mai e atent. Nu mă mai mângâie. Nu mă mai sărută. Nu mă întreabă dacă sunt bine. Nu mai încearcă să-mi ghicească gândurile ,nici să-mi desluşească iţele din spatele gesturilor.

Abia acum, am văzut clar diferenţa. Şi indiferenţa. Dintre un om ce m-a iubit dar s-a resemnat.

Îl văd mai frumos. Mai bine îmbrăcat. Mai atent la el. Mai bărbat. Mai masculin. Mai plin de farmec ca oricând. 

Şi pleacă. Cum nu a plecat niciodată. Fără întrebări , fără nedumeriri. Pleacă probabil în braţele uneia ce-i va umple privirea cu iubire. 

S-a vindecat.
Repede.

La mine-n suflet, răni încep să se deschidă. 

5 comentarii:

  1. Fără să te ofensez dar am un respect uriaș pentru cei care reușesc să se vindece. Adică să plece mai departe fără resentimente...Ca o coală albă pe care se poate scrie o nouă poveste de iubire. Cu subiect, predicat si...cu toate celelalte părți de vorbire și de viață, complet noi și neintinate.
    Pentru că rareori ne vindecăm. De fapt, reluăm aceleași verbe, cu obstinație.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă rămâi blocată-n trecut, acolo o să-ţi trăieşti toată viaţa, iar viitorul tău va rula pe repede-napoi. Ţi-a dat o lecţie de viaţă pe care-ar trebui s-o aplici şi tu, şi, mai mult decât atât, ai concluzionat-o chiar tu într-o postare anterioară: "se poate şi mai rău, mult mai rău, deci, zâmbeşte şi treci peste... Good luck! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei, uite, cam așa se întâmplă cu femeile care nu pun deoparte ceea ce ar putea fi numai a lor și vor mai mult, când, de fapt, nu mai găsesc nimic. Vine un timp când le pare rău... dar rămân cu singurătatea. Însă nu vor recunoaște asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. dar oare ”el” citește? sau nici nu vrei să citească? sau nici nu există un ”el”? Sau poate există, dar nu acesta din text? Tu știi! Dar textul mi-a dat de gândit. Măi să fie!!! cred c-am să-l sun, să-i citesc ce ai scris aici, și apoi să-i zâmbesc cu spatele...etc...

    RăspundețiȘtergere
  5. Băi, lasă prostiile; ce mai faci?

    RăspundețiȘtergere