Tricoul...

A fost prima dată când l-am văzut în tricou. Când pantalonul cu dungile perfecte, au fost înlocuite de ceva mai lejer. Când părul îi stătea dezordonat și barba îi era crescută atât cât să -mi trezească instincte bine ținute-n frâu. Prima dată când i-am trimis mesaj , rugându-l să îmi vândă mie tricoul acela al lui.

-Pentru ce îți trebuie?
-Să îl am.
-Va trebui să mi-l dai tu jos.
-De acord. Cu condiția să fiu legată la ochi să nu văd ce fac.
-Chiar dacă nu o să vezi, o să simți.
-Cât costă?
-Ți-l fac cadou.
-Locul și ora.
-Mâine. Ora 18. După ședință. Parchez în spate. Ne vedem acolo.
-Perfect.

În ce mă bag? Să-l ia dracu' tricou ...