joi, 2 iulie 2015

Caut tablou !


Un spate întors, nu înseamnă întotdeauna respingere. Uneori e resemnare, uneori sunt lacrimi ce nu trebuie văzute, uneori e o privire tulbure, pe un chip speriat şi de ce nu , o aşteptare. O aşteptare de aceea, în care nimic din jur nu mai contează. Când mintea scrie şi rescrie cărţi needitate, dedicate unui om. Acelui om.

Un spate întors, poate spune multe poveşti. Despre uitare, despre sfârşit, despre noi începuturi, despre riduri ce se adâncesc parcă, în unele zile mai tare ca niciodată, despre timiditate, sau despre ruşine.
Am fost aproape întotdeauna, persoana aceea norocoasă, care atunci când a întors spatele să plece, a fost rugată să mai stea. Puţin. Chiar şi cu spatele . Şi am primit cele mai moi săruturi, pe umeri şi pe şira spinării. Săruturi ce te fac să rămâi neclintită, cu spatele în faţa cuiva. Şi ştii că dacă te întorci, povestea continua. Iar unele poveşti, încep să existe abia după ce se sfârşesc. Abia atunci, când artistul moare, opera lui prinde viaţă. Şi am preferat mereu o iubire vie, deşi noi o plângeam îmbrăcaţi în negru, prin fel şi fel de anturaje.

Am văzut tabloul acesta acum vreo doi ani. Nu mi-am amintit unde. Nici cum. Nici în ce companie. Nici preţul. Nici pictorul. Mă gândisem că e scump. Nu. Din contră. Era din Dedeman. 100-200 ron. Bineînţeles că nu mai este. Dacă îl vedeţi din întâmplare, pe undeva, prin ceva magazin, rog să mă contactaţi . Îl vreau!

Un comentariu:

  1. Tabloul ăla a fost pus acolo sub formă de ispită, fie de vreun demon, fie de vreun înger.
    Însă tu, din fericire, sau din păcate, n-ai înghiţit momeala, ţi-ai văzut de drum şi te-ai mulţumit cu regrete.
    Treci peste, acel tablou a fost demult adjudecat...

    RăspundețiȘtergere