Balast

Ăstia-s ăia pe care îi iubim cu adevarat. Iubirea aia pe mai multe niveluri. Ăia pe care îi primeşti când se întorc cu coada între picioare că nu le-a ieşit schema, ăia care se întorc la tine să-ţi arate toate medaliile.

Restul doar te-au impresionat într-un moment sau altul.

Cei pe care îi aştepţi fără să ştii că o să se întoarcă şi mai ales nu-i urăşti dacă nu o fac. Ăştia-s ăia pe care i-ai iubit din tot sufletul. Ăia care au 1 metru 90 şi-ţi plâng în braţe pentru că nu sunt siguri că te găsesc liberă când se întorc. Ăia care ştiu că nu te vor găsi liberă când se întorc. Ăia care ţi-au iertat orice pentru că dincolo de toate, te-au vrut fericită. Şi nu te-au pedepsit pentru asta. Ăia care nu ţi-au tăcut niciodată mai mult de-o săptămana. Ăştia rămân. Rămân. Rămân. Oricât ar pleca.

Restul… sunt doar balast.