miercuri, 27 ianuarie 2016

Constatări.



Ni se reduce spaţiul. Ni se reduce libertatea. Şi va veni ziua când va trebui să punem jos armele şi să ne descurcăm cu mâinile goale şi va trebui să întelegem că oamenii nu sunt bătălii ce trebuie câştigate ci sunt razboaie pierdute din start. Şi cuvintele ce ni le spunem sunt doar soldaţi fără scuturi, pe marele front al minciunilor. Când vom înţelege că nimic nu ne ucide mai repede decât fuga continuă de noi inşine şi nimic nu ne răceşte mai repede decât vorbele netransformate-n fapte. Nimic nu ne face mai amari decât o dorinţă împlinită prea târziu. 
Mi-aş depune chiar în noaptea asta toate cheile, toate tăcerile, toate nu-urile, pe o masă rotundă şi neagră dacă aş şti să mai iubesc, să ating, să răspund. Dar nu sunt destul de puternică. 

4 comentarii:

  1. Hm! ..Parcă ai fi gândit cu mintea mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Nimic nu ne face mai amari decât o dorinţă împlinită prea târziu."... cred că nu e suflet pe lume care să nu fi oftat adânc după ce o dorință i s-a îndeplinit la un moment dat, dar prea târziu, când deja nu mai avea aproape nici un sens, nici un rost...

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi nu cumva tot gândurile false şi minciunile te-au dus şi la concluzia că nu eşti destul de puternică? Think about it...

    RăspundețiȘtergere