marți, 23 februarie 2016

Nu e loc şi timp de titlu.

  


  Mă visam scriitoare.

    Îmi plăcea sunetul tastelor, în tăcerile nopţilor, urmat de sunetul suspinelor izvorâte din străfundul sufletului. Îmi plăceau lacrimile ce curgeau pe obraz şi rimelul lăsat strategic pe genele lungi. Îmi plăcea să mă ridic de la birou, după o scriere în care-mi puneam toate trăirile, să merg în baie şi să mă văd în oglindă . Mă răvăşea reflexia şi mă cutremuram până-n măduva oaselor. 

   Niciodată nu am simţit mai bine că trăiesc, ca atunci când am suferit. Iubirea , liniştea şi mersul normal al lucrurilor se pare că e o pedeapsă prea mare pentru mine. 

   Mă visam scriitoare . Înconjurată de cărţi pe care trebuie să dau autografe, contra-timp. Înconjurată de sticle goale de vin, felicitări şi flori nedorite, pe care să le blestem de fiecare dată când mă împiedic de ele. Înconjurată de oameni care mă-ntreabă : e ficţiune? e realitate? aştepând cu nerăbdare şi -o urmă de dezgust , o afirmaţie la a doua întrebare. 

  Visul meu e departe. Şi pot să jur că nu-s eu asta. Că nu mă prinde halatul alb şi munca de birou . Iar tastele n-au niciun farmec , când singurul lor scop este de a introduce datele unor oameni îmbâcsiţi de probleme. 

Să tac şi să înghit. Cred că e cel mai bun îndemn pe care mi l-aş putea da în clipa asta.

  

5 comentarii:

  1. Poți să-ncerci și-un Solitaire.

    RăspundețiȘtergere
  2. Paradoxal, visul tău e mult mai aproape decât crezi. Ai nevoie de trei lucruri, în principiu: 1. să laşi de-o parte plictisul/lenea/scârba/dezgustul/complexele şi să te-apuci să scrii; 2. să economiseşti câteva sute de lei, eventual lăsând-o mai uşor cu Kent-ul şi vodka; 3. mergi la o editură să-ţi publice manuscrisul, tiparul unei cărţi în zilele noastre e relativ ieftin.
    Întâmplător, eu sunt tehnoredactor, şi am avut în lucru, de la texte de doi lei, la manuscrise de geniu. Însă un lucru e constant: momentul în care autorul îşi primeşte/priveşte pentu prima dată cartea e unul magic, emoţionant, indescriptibil în cuvinte.
    În concluzie, talentul îl ai, iar de parcurs, nu ai decât cele trei obstacole de mai sus. Succes!

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mintea un singur lucru trebuie să facă: să ajute la îndeplinirea dorințelor inimii și abia apoi să încerce să înțeleagă ce au vrut ele să spună.Anonim, sunt la asentimentul tău!

      Ștergere
  4. Îmi amintesc de eleva din 2010, care scria fără pesimism... ;)

    RăspundețiȘtergere