[Ieri ora 14]
- Vin mâine să te văd.
- Să ne futem în glumă?
-Nu. Să ne privim în ochi.
Am zâmbit după ultimul mesaj . Dar..
[Astăzi ora 17]
Stăm faţă în faţă. Într-o cameră care ca de obicei , nu-i nici a mea, nici a lor. O cameră pentru care plăteşti. De obicei să ţi-o tragi, de obicei să discuţi, de obicei să închei - unele afaceri- dar cel mai des, unele etape. Camere care au în ele parfumuri şi gânduri. Pe care le simţi, dacă ştii că există.
Ne uităm unul la celălalt . Ca într-o oglindă. Câteodată zâmbesc. Câteodată îmi vine să râd. Câteodată l-aş întreba ce -nsemnă asta. Mă adun. Mă gândesc că e 1 aprilie. Îmi revin. E doar o glumă. Cred. A vrut să-mi întoarcă faza din 29 februarie- care a fost chiar drăgălaşă.
La dracu.
Jumătate de ceas. Niciodată nu am privit atât de mult ochii cuiva. Poate doar în poze. Defapt...nici acolo. Răbdarea nu e punctul meu forte.
-Ce vrei? îl întreb , distrugând căcatu ăla de tăcere
-Să vorbesc puţin cu subconştientul tău.
-Crezi că el e mai haios decât conştientul?
-Cred doar că îl sufoci acolo. Mai lasă-l din când în când să respire.
-Tu ai lăsa un monstru să scape din cuşcă?
-Da.
-De ce?
-Nu există monstru mai puternic decât un om ce vrea să pară ceea ce nu este. şi mă priveşte ca şi cum ar fi aşteptat să-l aplaud pentru frumoasa frază rostită teatral.
[Ora 19]
-Mi-a făcut plăcere. Am reuşit să-mi dau seama de două lucruri. îmi spune luându-şi haina, semn că asta a fost tot.
-Şi eu.
-Nu sunt curios de acele lucruri.
-Uite că nici eu nu sunt de ale tale. Merg pe jos.
-Nici nu aveam de gând să te duc.
-29 februarie?
-Nu. 1 aprilie.
Tu știi. 2 aprilie.
RăspundețiȘtergereDouă lucruri: 1. a vrut să-ţi cunoască subconştientul, dar nu a reuşit, a fost doar o bravadă. Dacă ar fi reuşit să pătrundă în adâncul firii tale, nu ar fi găsit monştri ce trebuie eliberaţi periodic ca şi cum ai scoate câinele la plimbare să-şi facă nevoile şi-apoi l-ai băga înapoi în casă. Dacă ar fi reuşit, ar fi experimentat chinuri sufleteşti sfâşietoare, care l-ar fi împins fie spre nebunie, fie spre cea mai apropiată fereastră. Pentru că noi, bărbaţii, nu avem puterea lăuntrică a unei femei.
RăspundețiȘtergere2. În cel mai bun caz, şi-a oglindit în ochii tăi propriul subconştient, acolo şi-a văzut monstrul, şi regretele şi ruminaţiile şi nevoia stringentă de a scoate la suprafaţă sentimentele care-l sufocau. Dar, fiind bărbat, a strâns din dinţi, şi-a pus faţa de cacealma şi s-a retras graţios din joc.
Am trăit ceva asemănător de curând şi astea au fost impresiile mele...
Sa ne pici min ochi si sa ne futem. E mai corect.
RăspundețiȘtergere