joi, 30 iunie 2016

proastă


Ironie. Mi se întâmplă lucrurile pe care mi le-am dorit, iar eu aţipesc în faţa lor. Îmi sunt sub nas oamenii pe care i-am vrut, iar eu mă-mpiedic de borduri imaginare. Îmi sunt toate servite pe tavă, de cel mai priceput ospătar, iar eu mănânc îngheţată ieftină cu 1 leu.

Visele mi se împlinesc , dar sunt prea proastă să-mi pese.

6 comentarii:

  1. "Multumesc pentru dragostea si sprijinul oferit,in ciuda tututor nenorocirilor care s-au petrecut..."

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu eşti proastă, eşti doar... umană. Ţi-am mai scris în trecut despre efectul nefast al dorinţelor împlinite. E o chestie tipic omenească, poate motorul din spatele progresului nostru ca specie, acela de a ne crea ţinte, ţeluri, dorinţe, pe care să le împlinim. Odată împlinite, ajungem în impas: "Ei, am vrut, am avut, am dorit, am reuşit. Şi-acum, ce fac?" Foarte simplu, în loc să-ţi pui ţărân-n cap pentru capitole deja încheiate din viaţa ta, creează-ţi alte scopuri, alte ţeluri, alte ţinte, alte redute, îndrăzneşte să visezi la ceva nesperat şi fugi după nălucă. Happy hunting! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine aratai azi,ca acum 4 ani ;))

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    O sa-ti pese..dupa ce pe pierzi

    RăspundețiȘtergere
  5. in general daca vii cu comentarii la asta pici prost... :)

    RăspundețiȘtergere