duminică, 31 decembrie 2017

zero.

Nu mai sunt la vârsta la care să am regrete. Nici că oamenii au plecat, nici că maşina nu merge, nici că fututa asta de karma s-a intors şi a lovit şi am anesteziat-o cu vodka şi alte substanţe. Nu mai sunt la vârsta la care să-mi fac planuri. Lipsă de speranţă sau maturitate? Poate ambele.
Planul de acasă nu se potriveste cu cel din târg, sentimentele tale nu se potrivesc cu ale lui, asternuturile nu trebuie asortate cu lenjeria pentru că le vezi doar tu , iar tu te ştii şi aşa neasortată şi aşa nemângâiată.

În fine.
Regrete? Nu regret nimic. Şi când zic nimic, chiar aşa e. Planuri? Niciunul. Şi când zic niciunul, e un pic forţat, pentru că şi lipsa unui plan, poate fi de fapt cel mai bun plan.

2017- ai fost pe placul meu.
2018- __________________________________________ fă ce vrei din mine, numai nu mă face femeie de casă. Dă-mi doar fraieri buni la pat, care să plece după ce fac sex cu ei. Nu imi da de ăia ce vor să rămână , că nu sunt pregătită.

3 comentarii:

  1. Succes la deranjat/rearanjat patul și .. La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. In putinele momente de luciditate ma gandesc ca-i ideal sa n-ai utilitate. Cu cat visezi mai mult sa zbori mai sus, sansele sa ti se franga aripile de pamant cresc exponential. Dar, daca esti o biata rama ce traiesi sub pamant, sa nu deranjezi, sa nu fii observat, sa nu aiba niemni asteptari de la tine, singura sansa sa zbori e sa te extraga vreun uliu din refugiul tau, sau in cazul tau, mai concret, un fraier flamand de pizda isi va gasi mereu loc in tine, peste tine, pe sub tine, dar nu langa tine, exact asa cum nu-ti doresti tu. E mult mai usor cand fac altii alegeri pentru tine, nu?

    RăspundețiȘtergere