E fain să fii lupta cuiva. Şi mai ales, e fain să fii lupta aceea pe care a pierdut-o. Lupta care niciodată nu se va transforma în trofeu. Pentru că tu ştii că de trofee te bucuri o vreme, după care le uiţi pe un raft şi aia e. Dar luptele necâştigate, rămân acolo în sufletul puternic al bărbatului pe care ai să îl iubeşti veşnic. Iar iubirea poate să fie veşnică doar dacă nu îi dai viaţă. În lipsa vieţii, moartea nu există.
Şi ai să rămâi intotdeauna cea pe care o visează. Speranţa că minuni există. Ai să îi faci realitatea suportabilă şi insuportabilă doar prin simplu fapt că EXIŞTI ....dar nu pentru el.
Dacă nu ai fost niciodată lupta cuiva...nu eşti femeie. Eşti o tentativă.
Și merită, lupta asta? Aduce satisfacții?
RăspundețiȘtergereDa, dar nu uita ca si reciproca e perfect valabila :)
RăspundețiȘtergere