duminică, 10 mai 2015

încredere

Am încredere în oameni. N-aş putea sa trăiesc cu gândul că pun cuiva viaţa mea între palme, iar el o să mi-o şifoneze ca pe o ciornă nefolositoare. In palmele unora mi-am pus sufletul şi mi l -au modelat atât de frumos...iar eu m-am prins de asta ..atât de târziu. Aceia sunt oameni cărora nu le-am mulţumit niciodată , dar care ar fi mândri să vadă că după ce au plecat mi-am pilit atent colţurile rămase.

Am încredere şi ofer sprijin. Şanse. Uneori învăţături, alte ori lecţii adevărate.

E important sa ajuţi. Fără să aştepţi laude. Din umbră dacă se poate.

Cred că doar astfel, noi oamenii, avem şansa să fim îngeri păzitori unii pentru ceilalţi. Iadul şi paradisul, sunt aici, pe pământ. Nu ni se văd coarnele sau aripile, dar ele există. Depinde de tine ce alegi: să zbori, sau să împungi .

4 comentarii:

  1. după ”Regăsire” cam așa trebuie să fie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi atunci ... bine te-am găsit!

    RăspundețiȘtergere
  3. E bine că după ce te-ai regăsit, ți-ai recăpătat și încrederea în oameni, în umanitate. Fără umanitate, am fi doar mamiferele (auto)distructive din vârful lanțului trofic

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare om din viaţa noastră are un rol important, nu ştiu dacă bine definit şi şlefuit, dar cu siguranţă fiecare lasă o amprentă mai mică sau mai mare în sufletul nostru.
    Unii ne sunt sprijin, ne motivează, ne ajută să creştem, ne iubesc, ne împlinesc, iar alţii ne pot călca în picioare, ne rănesc, ne umbresc existenţa.
    Dar în final, chiar fără să vrea, toţi aceşti oameni au pus o cărămidă la minunata şi alambicata "construcţie" ce devenim în timp :)

    RăspundețiȘtergere