Eu-Care este secretul tău?
El-Nu am secrete.
Eu-Toţi avem.
I-am pus întrebarea asta acum doi ani. Astăzi, răspunsul a fost altul. Astăzi, când nu mai împărţim acelaşi pat, când nu mai ştim ce gust au buzele celuilalt, când fiecare şi-a trasat un alt drum, fără intersecţii comune, am găsit răspunsul.
Mai ştii când m-ai întrebat despre secrete? Mai ştii că atunci când te futeam pe la spate aveai orgasmul acela care iti facea părul să arate ca şi Polonia după Hitler? Mai ştii că iţi puneai perna pe cap şi parcă atunci se declanşa al treilea război mondial?
Avusem cândva o poveste de dragoste. Nu ai ştiut niciodata de ea. Mi-a spus că pleacă şi dusă a fost. La puţin timp te am cunoscut pe tine. Ai reuşit să o inlocuieşti, dar nu să mă faci să o uit. Te-am iubit. Din prima clipă când ţi-am văzut făţuca. Doar că în pat...erai prea vulgară. Lenjeriile acelea, nu m au atras niciodată. Jocurile erotice mă speriau, deşi imi frecam pula pe filme porno şi nu aveam nicio treabă. Nu am inţeles niciodată de ce trebuia să te leg sau să te trag de păr. Am lăsat dupa tine, doar să te satisfac. Ai observat şi tu cât de tare mi se făcea când stăteai cuminte. Ascultatoare. Când gemeai incet, nu când urlai ca o nebuna. Ştii că dimineaţa te futeam cel mai bine. Când nu erai machiată. Când nu aveai tocuri . Când nu aveai corsete si alte tampenii.
Când te futeam cum trebuie, de cele mai multe ori nu iti vedeam faţa. Nu că nu ai fi frumoasă . Dar nu imi placea perversitatea din privire. Mi se înmuia brusc. Tu i ai cucerit pe mulţi cu asta, dar pe mine nu ai reusit . Eu încă mă gândeam la ea. La felul ei blând şi cuminte. La ochii calzi si vocea sexy. O sexualitate nu la modul pornografic, ci senzual. Nu ştiu dacă înţelegi... La faptul că încă nu ştia ce înseamnă a face sex . Şi mai ales, la modul timid în care imi spunea că îi place.
Pe tine te-am iubit, pentru că eşti puternică. Pe ea încă o iubesc, pentru că nu ştiu ce face acum. Nu ştiu dacă e în braţele cui trebuie sau dacă aude cuvintele pe care le merită. Tu n-ai avut nevoie de dragoste. Ea a avut şi mi-a fost frică să i-o dau atunci, la momentul potrivit.
Toţi avem secrete. Mai mici sau mai mari. Pe care le impărtăşim sau pe care le ducem în suflet până la moarte. Unii se folosesc de ele, alţii incearcă să le înăbuşe. Însă ori cum ar fi, cu toţii le avem.
Dragostea, iubirea, pasiunea aceea inocentă, e cel mai frumos lucru care se poate întâmpla unui om. E atingerea Divinității asupra unui chip de lut. Dar de-aici drumurile se despart: unii își dăruiesc, își varsă iubirea asupra tuturor oamenilor cu care intră în contact și nu numai, pentru că au norocul sau știința, ca la capătul firului să fie mereu cineva care ascultă, care primește, care se bucură și e recunoscător de iubirea primită. Aceștia sunt oamenii cei puțini, și norocoși, poate sun genul de oameni providențiali, poate sunt atinși de Dumnezeu, nu știu, dar sunt rari și puțini la număr; alții în schimb, cum suntem majoritatea, ne punem la liber, pe masă, în câmp deschis dragostea, doar ca ea să fie înșelată, zbârcită, terfelită de de miri ce nerozi. în consecință, o împachetăm frumos, apoi o sigilăm bine, și o păstrăm așa, în criostază, până în mormânt, ca pe cel mai adânc, și mai frumos, și mai devastator Secret
RăspundețiȘtergeredar, până la urmă, viața ne organizează pe noi? sau noi ne organizăm viața? iubirile fac din noi o pradă? sau fac din noi oameni fericiți? că nu te înțeleg....
RăspundețiȘtergereViața e deja organizată. Că de ar fi după noi, haos am crea.
Ștergere