Cum bine am învăţat din lecţiile trecutului, nu a fost mare uimire. Am vorbit frumos, nu am pus întrebări indiscrete, am destins atmosfera, am încins spiritele, mi-am înghiţit lacrimile şi problemele o dată cu şampania băută şi cred că , cel mai important, l-am făcut să nu îi pară rău de banii pe care mi i-a dat. Prima impresie, devine , în meseria asta, cea mai bună carte de vizită.
Iar dacă acum moartea s-ar pune alături de mine, i-aş spune zâmbind
-Mai lasă -mă un pic. Am un război de câştigat. Cu viaţa-
Şi o să îl câştig. Îi sunt cuiva datoare cu asta. Şi nu contează câte căzături vor mai fi...
De jos poţi oricând să te ridici. De sus, poţi doar să cazi.
''Lasă-mă s-o ard neconvenţional, Decât un om fals, mai bine animal''
Nu prea poţi câştiga războaie când eşti setată pe autodistrugere...
RăspundețiȘtergereEu știi ce fac? nu-i spun război la lupta mea, și așa că eu cam mereu câștig. Vezi ce simplu e? Tu de ce nu faci la fel? Sau scrii doar nuvele aici...
RăspundețiȘtergere