sâmbătă, 19 septembrie 2015

Am un război de câştigat


Când i-am deschis uşa, am fost calmă şi sigură pe mine, ca un politician mincinos, în plină campanie electorală. Încă de mică am învăţat să-mi înnăbuş trăirile, emoţiile, tot ceea ce m-ar fi putut face slabă pentru o clipă. Şi am ajuns departe, doar datorită faptul că inima mi-a fost multă vreme formată dintr-un aliaj puternic. Şi mulţi s-au trezit cu lama cuţitului ruptă, încercând să mă lovească.

Cum bine am învăţat din lecţiile trecutului, nu a fost mare uimire. Am vorbit frumos, nu am pus întrebări indiscrete, am destins atmosfera, am încins spiritele, mi-am înghiţit lacrimile şi problemele o dată cu şampania băută şi cred că , cel mai important, l-am făcut să nu îi pară rău de banii pe care mi i-a dat. Prima impresie, devine , în meseria asta, cea mai bună carte de vizită.


Iar dacă acum moartea s-ar pune alături de mine, i-aş spune zâmbind
-Mai lasă -mă un pic. Am un război de câştigat. Cu viaţa-

Şi o să îl câştig. Îi sunt cuiva datoare cu asta. Şi nu contează câte căzături vor mai fi...
De jos poţi oricând să te ridici. De sus, poţi doar să cazi.

''Lasă-mă s-o ard neconvenţional, Decât un om fals, mai bine animal''

2 comentarii:

  1. Nu prea poţi câştiga războaie când eşti setată pe autodistrugere...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu știi ce fac? nu-i spun război la lupta mea, și așa că eu cam mereu câștig. Vezi ce simplu e? Tu de ce nu faci la fel? Sau scrii doar nuvele aici...

    RăspundețiȘtergere