miercuri, 2 septembrie 2015

Doar o simplă reţetă complicată



        Se ia o sticla de vin şi se aprinde o ţigară, după o baie lungă şi o masturbare sub duş. Se conturează trăsăturile unui bărbat puternic şi se stabilesc regulile jocului. Se încalcă câteva principii , peste care se clădesc altele noi, cu timpul. Se pune o verighetă, deloc la întâmplare, pe degetul mâinii lui stângi şi se presară totul cu puţină gelozie din partea soţiei . Se iau doi copii şi se trec pe numele lui. Se adaugă un job şi o maşină comodă. Se îmParte timpul în două. Jumatate ţie, jumătate celeilalte. Se condimentează cu fantezii şi sex pe fugă. Se lasă la dospit câteva luni, iar când tot amalgamul devine pufos şi riscă să dea pe-afară, se încing spiritele şi se bagă la cuptor, la 250 de grade celsius, timp de o ceartă. Scoatem preparatul şi îl aruncăm la gunoiul cu amintiri.

      Când ingredientele nu sunt dozate cum trebuie, reţeta eşuează. Dacă timpul lui nu e împărţit corect, dacă gelozia e pusă în cantităţi exagerate , sexul este confundat cu praful de copt şi mai ales dacă uiţi să pui verigheta la locul ei după reţeta stabilită, chiar dacă nimeni nu o să mănânce , tuturor celor implicaţi o să le stea ceva în gât.

Aşa că , mare grijă cu cantitatea. Uneori punem prea mult....suflet, acolo unde lipseşte defapt altceva.

Cum s-ar putea numi reţeta asta a mea?

4 comentarii: