Genul acela (2)

Mi-au plăcut mereu bărbații de la care am avut ce să învăț în pat. Fiecare mi-a fost stăpân. Mi-a fost maestru și învățător. Fiecare mi-a imprimat in minte anumite mișcări, anumite cuvinte. Fiecare din ei m-a modelat. Chiar și cei care m-au refuzat pt a părea ei mai “diferiți”. Doar ca pentru mine sunt toți la fel și nimeni nu primește o medalie de aur fiindcă s a abtinut sa nu mi-o tragă, crezând că va avea a doua șansă. Iar eu vou aprecia faptul ca vrea de la mine și altceva Inafara de pizdă. Mare greșeală.

Colegul meu de muncă, e special. Am vorbit despre naivitatea lui, direct proporțională cu penisul minunat pe care l am frecat câteva secunde, doar să știu ce mă așteaptă.

Probabil îl voi suna intr o noapte, după o sticlă de vin...băută cu gândurile mele. Probabil voi fi de data aceasta in rol de “maestră” deși experiența mi-a arătat că uneori oamenii știu mai multe decât par a știi. 

I-am văzut dimineață noua postură. E mai sigur pe el, stă drept, cu bărbia ridicată și pieptul în față; i-am spus cuvinte frumoase acum doua zile. Se pare ca a prins ideea și a inteles ca ceea ce are in pantaloni...nu ajută dacă nu are și o atitudine pe măsură. Pana la urma, noi...felul nostru de a fi și toate cele, sunt cartea de vizita a organelor noastre genitale. Sau mă rog...ușa care duce intr-acolo.

Și nimeni nu se oprește in loc, pentru cineva care stă ascuns in spatele biroului. 

M-a sărutat pe ascuns și mi-a fost dor sa simt ca fac lucruri care nu trebuie făcute. Dar nu lucruri grave. Ci lucruri inocente și pline de trăire. 

E un copil frumos.