marți, 28 aprilie 2015

Renunţări




Păcat că nu se dau premii, pentru cele mai frumoase renunţări. Păcat că toţi cei de lângă care am plecat, cât încă sentimentele erau puţin vii şi aproape moarte, nu au văzut eleganţa gestului, ci bestialitatea momentului.

N- aş fii suportat să îmi ingrop poveştile sau aventurile, alaturi de cei lângă care au prins viaţă. N -aş fii putut niciodată să sap morminte , sau să pun coroane, să ţin discursuri funebre, sau să- mi îmbrac sufletul în negru, după care să scuip un amin .

 Fără uşi trântite, pahare sparte, inimi zdrobite, sau puncte de suspensie. Cât încă trântim uşile si urlăm din tot laringele părerea, e pentru că ştim că cineva ascultă. pentru că vrem să audă.  

Adevăratele plecări, sunt altele. Când armele au fost depuse, nervii ni se odihnesc în cuvinte măsurate, când unul a încetat să lupte.
Când toate s- au pus în ordine. Când înţelegi că sfârşitul, e întotdeauna o uşă  inchisă încet pe dinafară.


5 comentarii:

  1. O renunțare frumoasă este în avantajul celui care rămâne, dar cu cel care pleacă ce facem? Pt. că dacă renunțarea ar fi frumoasă pt. amândoi, atunci ea nu s-ar mai întâmpla. Oare greșesc? Sau vrei să faci din renunțări dovezi de iubire? Nu știu!...chiar nu știu,,,,,

    RăspundețiȘtergere
  2. nimic nu avem ca sa putem renunta la ceva

    RăspundețiȘtergere
  3. iar usile inchise pe dinafara se deschid pe dinauntru fara cheie

    RăspundețiȘtergere
  4. Backing up gracefully is an art forme :)))

    RăspundețiȘtergere