Des.

Am tot spus că oamenii nu se schimbă niciodată, doar își dresează ipocriziile sau învață cu timpul să își fixeze măștile mai bine, să nu le cadă la orice zguduire mai puternică.

Îmi pare rău că m-am schimbat. Puteam sa jur acum vreo 8 ani, că sunt pe drumul spre pierzanie, dar o pierzanie din care am cele mai mișto amintiri cu cei mai mișto oameni. 8 ani de nopți nedormite. De zâmbete și pahare golite. 8 ani ai naibii de buni, cu toate relele câte i-au străbătut.

Oglinda nu mai este de partea mea. Nu mă mai admir, pentru că probabil abia acum se vede sufletul. Prin privire. Și nu-i unul bun. Și nu-i una bună ( privirea)

8 ani de neliniște, de care îmi amintesc de fiecare dată când e liniște. Și-i liniște des.