luni, 31 decembrie 2018

sacru.

Un om poate duce multe. Multe și grele. Dar când duce dorul, ceva in el se stinge. Se stinge dar nu moare. Așteaptă scânteia care va reaprinde totul. Și e atât de flămând, încât nu se gândește nicio clipă că uneori scânteia e aducătoare de incendii ce vor transforma totul în scrum.

Am învățat in anul ce a trecut lucruri pe care nu le-am știut. Si nu mi-a fost frica sa știu ca nu știu. Sunr momente când așa trebuie să fie.

Am întâlnit oameni care mi-au schimbat direcția printr-o simplă frază și m-au făcut să mă recentrez. Iar a te recentra înseamnă sa auzi, sa vezi și sa urmezi îndemnurile inimii. Ceea ce eu nu am făcut de ani de zile.

Am întâlnit situații trase la indigo, care au încetat să reapară in clipa in care am schimbat reacția și modul in care le tratam.

Am descoperit că am avut o minte deschisă, dar deseori mi-am lăsat granițele neprotejate. Și nu întotdeauna cineva a fost acolo sa stea de gardă.

Am învățat că dacă vrei sa omori ceva, e deajuns sa stai departe. Răceala dintre doi oameni , sau detașarea cu care tratezi un eveniment, e calea spre final. Și așa cum începuturile sunt necesare, tot la fel sunt și sfârșiturile.

Anul trecut nu mi-am dorit de la 2018 decât “sex și fraieri buni la pat”.
Și am primit.

Anul care urmează îmi doresc ceva sacru.
Și cred că e sacru orice rearanjează , repara și reorientează in noi înșine. Orice ne face mai buni, mai generoși, mai vigilenți, mai atenți, mai sensibili.

Prea mult timp am avut vise dulci in vremuri amare. E timpul acum, pentru puțină realitate.

3 comentarii:

  1. Realitate fara sex?
    Iar te minti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am zis ca îmi doresc ceva sacru.
      Sexul poate sa fie sacru, cu persoanele bine alese ;)

      Cu drag, interzisă.

      Ștergere
  2. Sacru dorescu ti!
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere