sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Și-am dat de el...

Am avut mereu o construcție ciudată. Nu mi-au trebuit te iubesc-uri călduțe, ci doar eram Ok să știu că undeva in lume, un om așteaptă să îi spun “Vino”. Un om se gândește la mine cât timp e cu ea. Un om mă visează, dar niciodată nu va vorbi despre asta. Doar va fi prezent acolo, când voi vrea. Nu mereu, dar in momentele cheie.

Un om fără Facebook, Instagram , twitter. Pe care să nu-l știu din citate și share-uri. Despre care să nu știu pe unde sau cu cine este. Cu care să mă intersectez pe drum, dar să ne prefacem ca doi actori profesioniști că viața nu ne -a pus niciodată pe același metru pătrat.

Ăsta e genul de om. Am avut câte un astfel de bărbat in toate momentele vieții. Și in adolescență și la maturitate. Și in clipe bune și in clipe de deznădejde. Mereu câte un ‘el’ de la care așteptam să se îndrăgostească. Să clacheze. Să ne facem declarații și planuri irealizabile. Cu toți am ajuns la punctul de extaz și disperare. Știam întotdeauna că după tot incendiul de trăiri, voi scuipa pe tot ce a fost și voi disparea. Voi disparea pe alte drumuri, după alte iluzii.

Și-am dat de el...
Acum un an.
Și nu mi-a spus niciodată nimic bun. Nimic frumos. Nimic care să îi divulge ceva uman.
Doar a venit , doar a plecat.
Din când in când. Pe fugă.
Un an in care am trăit povesti cu alți oameni, visând la clipele când voi fi lângă el.
Vedeți voi. Eu pentru asta traiesc. Pentru cei de la care pot să mă perfecționez in Detașare și indiferență. Pentru cei care reușesc să tacă. Pentru cei care reușesc să mă învețe să tac. Pentru ăștia atât de reci, indiferent de anotimp. Ăștia care au o familie și și-o protejează. Cu prețul libertății de exprimare și poate chiar cu prețul Fericirii ( de moment, sau de durată)



Un comentariu:

  1. ma bucur ca scrii din nou...ce sa iti spun..numai fericire!!!daca mai ai un gand pentru mine nu ezita sa mi-l transmiti, as fi fericita....eu ..pentru tine simt la fel

    RăspundețiȘtergere