sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Soare.

Mulți mi-au fost soare cu dinți. Mi-au fost căldură de aceea care te păcălește. Care te face să te dezbraci ca să îți dea pe urmă cea mai cruntă răceală. Mulți mi-au fost zile senine, ce mi s-au transformat în nopți furtunoase. Și ce folos umbrela, când ti-o rupe vijelia de gânduri?
Mulți mi-au fost ceea ce aș repeta la nesfârșit chiar dacă aș știi clar că finalul e același.
Niciodată nu m-au uimit și nici nu m-au dezamăgit sfârșiturile. Pentru că au fost previzibile și trase la indigo. Dar am adorat începuturile ( probabil de aici și plăcerea mea de a poza răsăriturile) și am mai adorat întotdeauna momentul când a început totul să se năruie sub privirea mea ascunsă sub ochelari de soare. Soare cu dinți.


4 comentarii: