Mi-a fost viața o continuă luptă să demonstrez. Ba că sunt mai deșteaptă de cum eram, ba că sunt mai frumoasă decât fostele și mai ales decât viitoarele, ba că “uite unde am ajuns” deși spuneai că niciodată nu o să reușesc, ba că “uite ce ai pierdut” fiindcă atunci când am spus să mă “eliberezi” de tine, ai făcut-o fără niciun fel de comentariu, fără niciun fel de întrebare.
Mi-a fost viața o continuă fugă. Și am fugit atât de mult, încât nu mai reușesc să stau nici câteva ore lângă cineva. Mă sufoc. Îmi iau pantofii , bag in viteză și merg fără scop.
Mi-a fost viața plină cu de toate. Chiar și cu fericire. Dar niciodată nu am știut că aia era fericirea, decât când nu mai era. Probabil că așa-i făcută. Sa nu o pot identifica.
Mi-a fost viața așa cum am vrut. Plină de dramă, că altfel mă plictiseam teribil în scurta călătorie pe acest pământ. Și plină de oameni ce m-au dorit mereu goală.
Putini mi au spus “îmbrăca-te ca e frig”.
Mi-a fost cum mi-a fost...dar cum naiba va fi de acum, nici nu îndrăznesc sa mă gândesc.
viata e o calatorie spre sinele superior.....ajunsi acolo , am realizat scopul vietii
RăspundețiȘtergere