duminică, 30 decembrie 2018

idei gratis.

Vrei să mă omori și nu știi cum? Lasă cuțitul jos, descarcă arma, pune cagula deoparte, renunță la gândul că intr-o zi voi trece greșit strada. Bine, mereu o trec prin locuri nepermise, dar doar pentru că acolo mă asigur de zece ori mai mult decât in locurile special amenajate, care îmi oferă orice înafară de securitate.

Bun. Le-ai lăsat? Așa.
Hai să te-nvăț. Tot ce trebuie să faci, e să vii înspre mine. Să accepți orice respingere. Să accepți pe urmă orice împăcare. Să fii cum nu credeam că cineva este. Și chiar dacă am învățat, la naiba, că tot ce e prea frumos ca să fie adevărat, chiar așa este...prea frumos să fie adevarat, toooot mai închid ochii mei căprui și mari și consider că nu am învățat niciodată treaba asta.

Te-ai apropiat? 
Bravo. Esti pe drumul cel bun. Probabil a fost o munca de luni de zile și încă mai arunci cu privirea spre cuțit, mănuși și cagulă. Relaxează -te. Nu mai ai mult.

Probabil acum știi despre mine lucruri interesante. Știi cum sunt sinceră și fără măști. Știi ce îmi place.Și mai știi că dacă nu sunt lăsată să fiu eu, dacă nu sunt lăsată să fac ce îmi place, mor!

Bineînțeles că mai ai un pas de făcut, înainte de mare tragedie. Să mă prostesti maiestuos că TU esti mai presus de mine ( de mine ca un TOT) 
Să îmi induci că fără tine poezia e doar o înșiruire de cuvinte cu rimă la final, că muzica e doar un zgomot asurzitor, că plimbările prin zăpadă, sunt doar urme lăsate aiurea. Trebuie să-mi fii oglindă! Să mă gândesc că fără tine, nu as mai avea chip, trup, suflet, NIMIC! 

Iar in momentul acela, să pleci! Brusc și neanunțat. Să mă trezesc intr-o zi, că am renunțat la tot ce mă ținea in viață, că am uitat să scriu, să dansez, să cant, să fiu sălbatică, pentru a mă putea oglindi tot mai des in falsa imagine pe care mi-ai prezentat-o și care credeam că e cea autentică.

Și uite așa, făcându-mă să mă autoexilez din propria mea viață, crezând că cea oferită de tine e “mai” bună și “mai” cu de toate și să traiesc ceva ce părea real, când vei pleca...o să rămân fără nimic.
Fără lumea “noastră” și fără lumea mea, care era atât de frumoasă înainte să decizi că vrei să mă omori.

Și toate astea, fără pușcărie. Și cu sex gratis. 

Eu zic că se merită. Omoară -mă! 

Un comentariu:

  1. Provocarea este de fapt sa faci din orice insiruire de cuvinte o poezie, din orice zgomot muzica, din orice plimbare o poveste. Iar tu esti maestra in asa ceva. E ca si cum ai face o magie magicianului.
    Esti pregatita sa primesti?

    RăspundețiȘtergere