Iertare

Am știut că am iertat, in clipa în care mi-am amintit fără a fi furioasă. Iertarea nu înseamnă uitare. Înseamnă să poti să intri in acea amintire care a provocat daune, să o lași să te învăluie, de câte ori e necesar, până când nu mai simți nimic! Unii reușesc în ani , altii niciodată.

Am iertat multe lucruri urâte, ale multor oameni. Și am avut cumva în mine, doza aceea de bunătate să nu îi calc în picioare. Și o doză mare de verticalitate, să nu comit fărădelegi.
Deși impulsivă, fix în momentele cheie am apăsat butonul toleranței.

Nu am plâns în fața nimănui. Sau dacă am făcut-o a fost înafara contextului. El credea că-s lacrimi pentru el, dar eu de fapt mă descărcam pentru altul. Cred că s a întâmplat de vreo 3 ori.

Mă tot gândesc să scriu o carte. Acum când m-am linistit. Când am trăit ce a fost de trăit. Când Inteleg mai clar de ce unii nu m-au iubit iar altii și-ar fi dat viața pentru mine.
Acum când totul s a așezat frumos și furia a dispărut lăsând loc iertării.