luni, 15 iunie 2015

Perle.


Unde e continuitatea? Firul narativ al vieţii mele, se pierde , se deşiră, precum perlele unui colier purtat de zeci de ori, doar că nu în aceleaşi locuri şi nicidecum cu aceeaşi companie.
Ziua de azi, într-adevăr are ceva din ecoul zilei de ieri, dar tot nu pot să omogenizez trăirile. Aţă albă. Aşa ceva îmi trebuie. Şi un ac , pe care nu îl găsesc în carul cu fân, nici măcar in carul cu ...iarbă.
Trebuie să cos, că prind, să lipesc, să decupez.

Tot ce s-a întâmplat până acum, în niciun caz nu mai e un puzzle sau vreun joc ce ţine de hazard.
Am crezut că m-am bucurat pe bună dreptate când cineva dorea să mă cumpere. Mulţi nu primesc niciodată oferta asta. Am crezut că dacă refuz prima dată sunt incoruptibilă. Greşit. Nu am fost. Doar am stârnit o licitaţie.

3 comentarii:

  1. mi-ar place să-i văd cum licitează pt. mine :))))) l-aș alege pe cel care oferă mai puțin, ca să fiu sigură că-s mai valoroasă decât oferta lui. Și așa mai departe....

    RăspundețiȘtergere
  2. În ce se măsoară valoarea ta? ... ca să nu zic pe ce te vinzi? Și la ce ai nevoie de un anumit ac, atunci când oricum vrei să legi totul cu ață albă?

    RăspundețiȘtergere
  3. Singurul lucru pe care-l poti face in situatia asta e... sa nu te vinzi ieftin, in niciun caz

    RăspundețiȘtergere