duminică, 30 august 2015

întâmplări



-Ţi-e frică...
Încep să râd, pentru că nu era o întrebare, ci o afirmaţie.
-De ce tremuri?
Dau muzica mai tare să nu lăsăm spaţii goale ce trebuie umplute cu vorbe inutile.

Mă dezbrac. se dezbracă. Beau vinul rămas în pahar şi încep . Ca pe vremuri. Uşor. Cu pasiune. Fără gânduri. Fără întrebări. Fără niciun gest care să trădeze supărări, regrete sau melancolie. Vrea să mă sărute. Mă sustrag. Mă mângâie . Mă strânge tare în braţe. Îmi sărută gâtul şi cad pradă.
Se retrage. Se îmbracă. Mă lasă acolo, mută de uimire, dând muzica încet şi spunându-mi
- Nu-s curva ta. ai înţeles!?

Copil, copil...o să îţi pară rău că m-ai lăsat  excitată şi ai plecat, doar pentru că ţi-am refuzat un amarât de sărut.

10 comentarii:

  1. Cred ca daca acopereai linistea cu sarutul voit, nu te mai lasa asa :))

    RăspundețiȘtergere
  2. cred că ar trebui să vorbim despre așteptări, așteptările fiecăruia dintr-un cuplu, în momentele intime....dacă nu ne împlinim reciproc și deplin așteptările se ca întâmplă ce spui tu, și nu e vb. doar de sărutul acela bată-l vina!.... Îmi dau și eu cu părerea.

    RăspundețiȘtergere
  3. grea pedeapsa pentru un sarut nefurat...

    RăspundețiȘtergere