duminică, 3 februarie 2019

Domnul P. ( 1 )

Nu prea mi-e drag in ultima vreme să întâlnesc oameni noi. E călduț și bine oscilând între meniuri pe care le-am mai comandat cândva, fiindcă știu clar care a fost gustos sau care a fost bun doar fiindcă îmi era foame.

Mi-am petrecut ultimele două seri cu telefonul în mână, scriind mesaje aparent distante dar inteligente, unui om care m-a făcut să caut pe google multe cuvinte necunoscute mie, doar ca sa pot să duc o Conversație Ok.

Mi-am ales mereu oamenii care știam că sunt mai puțin citiți, fiindcă erau mai ușor de impresionat. Și cum de ceea ce fugi nu scapi...iată că trebuie să caut de-a fir a păr scrieri ale marilor autori, pe care i-am frunzărit doar in anii de facultate.
Cu el nu e deajuns sa așez câteva citate inteligente, rămase prin întunericul minții. Nici nu pot să îi pun întrebări de oracol, sau să dau răspunsuri care încep cu “cred că...”. Răspunsurile perfecte mereu încep cu “știu sigur că”.

Are un aer pretențios și o soție (cred eu) pe măsura lui.
Însă totuși, nu pot să nu mă întreb, de ce ultimele doua nopți, in loc să o țină in brațe, era cu mine in conversații. Și nu cu mine, cu mine. Cu un profil fals de Facebook, fără a știi nici măcar ce vârstă am, care îmi e numele, sau cum arăt.

Ne-am intersectat acum doi ani.
Mi-a vorbit de sus și tot atunci, a făcut greseala sa judece fără a mă cunoaste, ba mai mult să își dea cu părerea influențând decizia unui bărbat din viața mea, de a păstra distanța in ceea ce mă privește, pentru că, citez “fata asta e cel puțin stranie. Stai departe!”

Pare un om fain. Puțin obositor, dar îmi place.
Scenariul meu e simplu.
E doar o chestiune de câteva zile până când se va gandi la mine obsesiv. E genul pe care trebuie prima data să îl cucerești mintal.
Pe urmă, va dori să înlăture misterul (cine nu dorește asta?)
Iar la final, când față in față vom fi...își va da seama că ar trebui să studieze mai mult despre măștile lui Jung. :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu