marți, 16 iunie 2015

Deloc în taină


Astăzi vreau sa vorbesc despre verbul a tăinui. Dex-ul îmi explică următoarele:

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui. 

Mă uit pe fereastră. Telenovela continuă. Cei doi vecini din nou se ceartă. Doar că acum, el nu mai pleacă la birt , ci vine la mine. Sună la interfon. Sună la telefon. Cineva îi deschide. Sună la uşă. Mă uit pe vizor, dar fug repede la geam. Ea fumează întrebându-se tacit unde a plecat. Eu fumez , răspunzându-i parcă temerilor ascunse.
eu- D. e la mine la uşă.

Long story după ce i-am spus asta. S-a lăsat cu ţipete, cu inimi frânte- şi mai frânte decât erau- şi cu o discuţie între mine şi ea în particular. 

Femeia m-a ascultat, stând cu mâinile încrucişate. Mulţi ştiţi care-i mesajul acestei încrucişări. Privire de femeie trădată, de femeie nefericită , de femeie distrusă de la A la Z plus alfabetul chinezesc. 
În decursul anilor, am tăinuit multe întâmplări şi întotdeauna am primit condamnări la fel de aspre şi necruţătoare, ca şi cum eu aş fi ispăşit fapta. Art.3(1) din codul meu etic îmi reaminteşte mereu câte lanţuri am avut la mâini , picioare, gât şi inimă şi cum, printr-o simplă declaraţie scrisă sau înregistrată, astăzi viaţa-mi era cu totul alta. Despre astea voi vorbi altădată.


Privire spre geam în clipa asta.
Becuri stinse. Spirite aprinse. 
Fiecare primeşte ce merită. Eu astăzi am primit mulţumiri şi am distrus o relaţie care oricum nu mai pornea de mult timp la prima cheie. Am adus lacrimi unor ochi albastri şi am lăsat un bărbat pe drumuri din câte văd. Am salvat o viaţă pe jumătate distrusă şi am preferat, măcar în cazul acesta, să nu fiu martorul ocular care clipeşte fix în momentul impactului.

2 comentarii:

  1. posibil scenariu de film, cu continuarea de rigoare. Cât despre taine, eu am una, pe care o spun tuturor: îmi place să fiu iubită! E taina mea cea mai adâncă. Iar când se manifestă, eu și mai mult o tăinuiesc. Iubito, fă la fel!

    RăspundețiȘtergere
  2. E foarte chinuitoare taina asta și te seacă emoțional, îți înțeleg exact dilemele.
    Dar mai e și partea bună, care e de fapt rea: ai puterea de a manipula, de a te juca cu sentimentele cuiva, cu fericirea, sau nefericirea sa, iar lucrul ăsta îți dă o putere ascunsă, care în timp creează dependență, it's like a little taste of God, and you don't want to let it go so easely, chiar dacă te costă mult, mai mult decât valorează, puterea asta de decizie asupra vieții altui seamăn e prea tentantă ;)

    RăspundețiȘtergere