vineri, 5 iunie 2015

Pe dos



Ce să fac dacă toate au ieşit pe dos? eu credeam că toţi ne vindecăm la fel de repede. La fel de pe de-a-ntregul. Că pentru fiecare urmează altceva. Că dacă nu uităm de tot, măcăr ştim unde să tragem linia. Că recunoaştem momentul fatal când să nu ne uităm peste umăr, să nu adulmecăm parfumuri. Credeam că iubeşti şi te desparţi şi apoi iubeşti din nou. Pe altcineva. Mereu pe altcineva. Credeam că nimeni nu vrea să sărute săruturile altuia pe aceeaşi gură. Aceeaşi mână cu toate mâinile care-au ţinut-o. Credeam că sfârşitul îţi face loc să respiri liber. Mereu am crezut că am făcut loc atunci când am plecat. Dar nu.

4 comentarii:

  1. Bun, si cine nu vrea sa-ngroape trecutul, pana la urma, el sau ea?

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi draga mea, depinde cum privim, că dacă privim dinspre dos înspre față, atunci fața ni se pare dos. Părerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate n-ar trebui să credem nimic dinainte...
    (Și asta mi-o spun mie, in primul rând.)

    RăspundețiȘtergere