vineri, 28 august 2015

Punct.


Să nu crezi că oamenii se schimbă. În timp, învaţă să se prefacă mai bine. Învaţă să-şi pună corect masca şi să se aşeze în lumina favorabilă.

Da. Recunosc. Am fost o ticăloasă şi-o nenorocită. Şi am rămas la fel. Cum ai putut să te gândeşti o clipă că vei reuşi să mă smulgi din trecut, când trecutul mi-a fost şi mamă şi tată? Cum ai putut să crezi că nimicul promis de tine, când mă ţineai în braţe, ar putea eclipsa ..ceva-ul.. oferit de alţii, pe care nu îi lăsam să mă ţină în braţe. N-am fost niciodată femeia aceea romantică. Deşi am spus că simt, deşi am minţit cu convingerea unui avocat priceput că iubesc. De iubit...am iubit poate ochii aceia verzi. în rest... cuvinte spuse să umple tăceri. De simţit, am simţit multe... şi m-am oprit din asta din cauza capcanelor tale. 

Poate ţi-am futut doi ani din viaţă. Dar nu te plânge. Fără mine, chiar şi azi erai un simplu om ce trăia de pe o zi pe alta. Eu te-am luat de mână şi ţi-am explicat că dragostea nu plăteşte facturi. Că nu poţi să laşi sufletul gaj pentru rate sau chirie. Că oricât de cald şi bun ai fi, rămâi pe dinafară, dacă nu ştii să te îndrepţi către uşa corectă. Ai nimerit uşa, dar ai greşit persoana. 

Recunosc. Ai domolit tot ce era mai rău în mine. M-ai corectat , fără să mă faci să simt că dau un test. Puntul acela din oficiu, mi-a prins bine. Altfel, nu ştiu dacă promovam. 
Poate ai fost singurul care a reuşit să mă prostească atât de natural. Şi atât de ieftin. Să nu crezi că am uitat prăjitura aceea cu caramel, mâncată într-un peco, la început de noiembrie. Ţi-am plătit-o cu un sărut şi o îmbrăţişare naivă. 

Ai fost cel pe care nu l-am înşelat nici în clipa asta când scriu. Deşi de luni bune nu mai vorbim. 
Abia azi am reuşit să îmi dau seama că defapt nu ne mai avem. 

Poate îmi voi pune rochiţa pe mine, poate mă voi machia frumos...poate voi da o şansă ...şanselor ce îmi bat la uşă în ultima vreme. Poate e timpul să mă fut cu altul. Poate voi simţi că te înşel, în clipa în care o să-şi bage pula în mine... însă nu uita: am fost corectă. Cel puţin cât timp am crezut că meriţi. Iar dacă ai pus asta la îndoială... şi ştiu că ai pus-o... :)   să îţi fie ruşine. 

Oamenii nu se schimbă. Doar îşi duc minciunile până la capăt.


cu drag...
Vechea eu.


3 comentarii: