Aş fi povestit mult mai multe azi. Doar că sunt zile în şir şi oameni întregi din viaţa mea care s-au şters cu totul. La fel cum după un război creierul e prea deştept să te lase să-ţi aduci aminte bomba, uite aşa şi aici, s-a făcut linişte şi nu arde nimic şi niciun membru nu e amputat. Şi uite aşa am reuşit eu să supravieţuiesc războiului: uitând fix când a trebuit. Şi mai ales tot ce a trebuit.
Povestește... Îndrăznește! Ochii vor fi acoperiți, dacă ți-e teamă să-i privești.
RăspundețiȘtergereE bine de cine își poate selecta amintirile. Învață-mă și pe mine...
RăspundețiȘtergereÎnseamnă că tu eşti acum o stafie, şi bântui ceva ce a fost cândva casa ta, de-asta totul pare vechi, pustiu, straniu, impersonal.
RăspundețiȘtergereCând îngerul morţii a venit la tine să te treacă de cealaltă parte a lacului, tu ai refuzat şi ai fugit.
Iar acum culegi roadele refuzului de a trece în neuitare...