....mi-au plăcut întotdeauna poveștile despre camasa lui.
Despre cum dorul te ia și te indrepti spre dulap mirosind-o, mirosindu-l.
Despre cum o iei pe tine, îi lași nasturii descheiați și începi să te mângâi ca și cum ar fi acolo..
Despre cum e speranța ta din zilele proaste și micul tău secret din zilele bune.
Despre cum ți-a lăsat-o după o noapte plină de păcate și de atunci, ori de câte ori ți-e dor dor tare dor, o îmbraci imaginându-ți cum te dezbracă.
Eu nu am avut șansa asta.
Eu am doar un tricou, primit fugitiv peste geamul mașinii intr-o zi de Iunie. Și atât.
Dar asta nu mă împiedică să nu fac aceleași lucruri ca și fata de mai sus, care a avut norocul unei cămăși...
Greu sa reusesti asta si felicitari! Totul este oricum doar in mintea noastra.
RăspundețiȘtergerePs. Nu conteaza ce dezbraci ci cum si pentru cine.
Hi!
RăspundețiȘtergereI stumbled upon your blog, and I have to say it's amazing! keep up the good work! Demia from Kembanggularoom