indicii

Refuzul de a privi ochii celuilalt, , picioarele sub scaun, brațele incrucisate alternând cu atingerea repetitivă a gâtului și uneori frecarea timidă a frunții și buzele strânse;
Haide că nu trebuie să fii expert in citirea limbajului trupului, să îți dai seama că acolo ceva se petrece, ceva se ascunde, ceva se omite.

-Nu. Nu am făcut sex cu nimeni. ( îi spun cu jumate de gură)
-Știu. (Îmi spune Cu siguranța și încredere)

M-a pufnit râsul de penibilul situației. Să lucrezi in cadrul poliției și să vezi mincinosul in fața ta, spunându-i  senin și sigur  că îl crezi deși corpul îi explodează de indicii ale falsității...nu știu ce poate să însemne.

Poate că uneori e mai bine să credem ce vrem, să auzim ce ne convine și să mergem mai departe “ca și cum...” totul ar fi precum in imaginația noastră.
Poate că adevarul se țese din nenumărate fire, dar noi preferam să rămânem încâlciți in ițele minciunilor, pentru că măcar așa, totul seamănă cu ceea ce ne-am dori.
Sau poate, cel mai ușor acceptă minciuna cei ce știu că și ei ar fi mințit la fel dacă erau in locul nostru.

S-a ridicat și m-a condus spre ușă, cu nările fremătând. Nu am așteptat nici măcar o strângere de mână, fiindcă dacă am învățat ceva in toată viața asta, a fost să plec la timp și mai ales să mă feresc din timp se furia oamenilor răniți și mai ales de furia celor răniți din cauza mea.

Concluzie: Am dat din nou cu stângu-n dreptu.