vineri, 25 ianuarie 2019

Bla bla

Nu m-am străduit niciodată prea mult când a venit vorba de viața mea. Am pornit pe drumuri noi cu entuziasm și curaj, dar când dădeam de gropi în asfalt, făceam cale întoarsă sau o luam la fugă printre blocuri ( uneori la propriu).
Nu mi-a plăcut niciodată să înfrunt dezastrul, sa rezolv problema și să mă pun după aceea la masă, pentru a servi cina liniștită. Am preferat să las totul să se dărâme sub ochii mei, de la o distanță de la care tot ce puteam să fac era să oftez și totuși să zâmbesc că uite, sunt in siguranță.

Nu m-am străduit prea mult cu nimic si pentru nimeni Inafara de doi minunați bărbați pe care Dumnezeu mi i-a pus intr-o zi ( nu pe ambii in aceeași zi) în față iar pe mine m-a pus dracu să mă opresc și să-i ador.
De unul m-am convins acum aproape un deceniu. De celălalt...încă Astept să mă conving. Încă Astept să se întâmple fie foarte tragic, fie foarte magic, să am motivul suprem să dispar.

Pana atunci, beau ceai și citesc mult.
Si când mă gândesc că am doar o viața iar eu aleg din toate nebuniile să fiu ‘cumințenia pământului’
Jalnic. Și patetic.


Un comentariu: